Votul uninominal aduce mari emotii, ca la bingo. Pentru ca nimeni nu stie ce-o sa iasa. Deruta totala. Acei politicieni, care de 18 ani nu si-au aratat fata, vor trebui sa iasa in public si sa alcatuiasca propozitii, fraze si idei. In plus, vor trebui sa se abtina si sa nu sara la bataie daca vreun alegator mai simplut in vestimentatie va avea vreo parere contrara. Vor trebui sa zimbeasca timp si sa fie convingatori. Vor trebui sa dea de inteles ca au ceva habar de politica. Da, dar toate astea in nici un caz la Braila. Pe fondul unui sistem electoral ce reclama discurs, stiinta de carte si inteligenta, obstescul politician brailean gingureste numai banalitati. Iata ce lucruri tari am putut afla pina acum: in PSD, de pilda, dai o suma fixata si, ingrijorat, te gindesti ca nu-i prea sigur ca s-o scoti cu profit. In PNL nu se vorbeste despre sume, ca e vulgar sa vorbesti in public despre asa ceva, dar aici, ca intr-o adevarata familie, se pun bani la gramada si toti, indiferent de aportul adus, vor beneficia in mod egal de promovare. PC-ul, care nu mai intelege de mult nimic, stie una si buna, ca trebuie sa nu-si dea drumul de pe glezna PSD-ului pina ce acesta n-o sa se indure si o sa-i arunce o coaja uscata de piine. PLD-ul, ca de obicei, extravagant si cu spirit "tineresc", anunta misterios ca inca mai cauta candidati si ca acestia trebuie sa fie "apolitici", astfel incit te intrebi pe unde Dumnezeu ii tot cauta atit. De cealalta parte, pierduti in groapa de gunoi a istoriei si rataciti fara de noroc prin labirintul sistemelor electorale, se afla alegatorii braileni. Extenuati si deprimati, acesti alegatori tabaciti de ghinion asteapta si marea "extragere" din toamna. Caci, pina la urma, toata lumea tremura: politicienii cu mina pe portofel, alegatorii cu mina pe buletinul de vot. Doar ca domnii din prima categorie mai au o sansa, in timp ce ultimii, cu siguranta, vor capata iarasi acelasi loz: "necistigator".
Cam asta-i tot ce s-ar putea extrage din prestatiile politice articulate peltic de barzii nostri locali. Adica nimic. Este imposibil sa descoperi in discursul vreunui politician brailean vreo urma fina de doctrina politica sau, macar, de logica politica. Ce-i aia? La ce foloseste? Doar sintem in Braila, in anul de gratie 2008 si o mina zdravana de brigadier, inarmata cu un ciomag demagogic, face de zece ori mai mult decit toata politologia din lume. De aceea, asistam deseori la spectacole ce sfideaza orice imaginatie: psd-isti dezvoltind discursuri imperialiste ce depasesc chiar si liberalismul cel mai extrem, pnl-isti declarind iubire vesnica etatismului, conservatori cerind demolarea a tot si inlocuirea cu ceva indeterminat sau maniaci trecuti prin patru, cinci partide incriminind traseismul politic. De altfel, la Braila, cu o "gingasie" demna de compasiune, de mult timp politica se confunda cu administratia si administratia cu varuirea pomilor. De vreo 63 de ani. Din aceste grosolane confuzii s-au facut adevarate platforme-program, imbratisate de mai toti exponentii clasei politice. Astfel se face ca nu a existat, spre exemplu, nici o deosebire, dar absolut nici una, intre guvernarea-Lungu si guvernarea Cibu, adica intre o guvernare social-democrata si una liberala. La Braila nu se face "administratie" cu respectarea principiilor doctrinare ale partidului din care face parte politicianul, ci fiecare noua zi este o surpriza totala. Ce va mai spune X sau Y? Ce trasnai le vor mai trece prin cap? Vom incepe de la 1 ianuarie 2009 sa fabricam, in fostele hale ale uzinei "Progresul", rachete cu care sa zburam spre alte galaxii, unde vom fi primii care vor vinde pufuleti? Orice e posibil.
Pe marginea acestor considerente nu-ti ramine decit sa te intrebi oare ce vor debita reprezentantii Brailei odata ajunsi in Parlament, deoarece, vrem nu vrem, unii tot vor ajunge. Sau nu vor deschide gura, cu nici un chip, timp de patru ani? Pentru ca, se pare, pe cit sint de coltosi si aroganti pe-aici, prin sat, pe-atit sint de umili si adusi de spate in fata"semafoarelor" politice de Bucuresti, care, ca o fatalitate, ramin tot timpul aprinse pe rosu.
Cam asta-i tot ce s-ar putea extrage din prestatiile politice articulate peltic de barzii nostri locali. Adica nimic. Este imposibil sa descoperi in discursul vreunui politician brailean vreo urma fina de doctrina politica sau, macar, de logica politica. Ce-i aia? La ce foloseste? Doar sintem in Braila, in anul de gratie 2008 si o mina zdravana de brigadier, inarmata cu un ciomag demagogic, face de zece ori mai mult decit toata politologia din lume. De aceea, asistam deseori la spectacole ce sfideaza orice imaginatie: psd-isti dezvoltind discursuri imperialiste ce depasesc chiar si liberalismul cel mai extrem, pnl-isti declarind iubire vesnica etatismului, conservatori cerind demolarea a tot si inlocuirea cu ceva indeterminat sau maniaci trecuti prin patru, cinci partide incriminind traseismul politic. De altfel, la Braila, cu o "gingasie" demna de compasiune, de mult timp politica se confunda cu administratia si administratia cu varuirea pomilor. De vreo 63 de ani. Din aceste grosolane confuzii s-au facut adevarate platforme-program, imbratisate de mai toti exponentii clasei politice. Astfel se face ca nu a existat, spre exemplu, nici o deosebire, dar absolut nici una, intre guvernarea-Lungu si guvernarea Cibu, adica intre o guvernare social-democrata si una liberala. La Braila nu se face "administratie" cu respectarea principiilor doctrinare ale partidului din care face parte politicianul, ci fiecare noua zi este o surpriza totala. Ce va mai spune X sau Y? Ce trasnai le vor mai trece prin cap? Vom incepe de la 1 ianuarie 2009 sa fabricam, in fostele hale ale uzinei "Progresul", rachete cu care sa zburam spre alte galaxii, unde vom fi primii care vor vinde pufuleti? Orice e posibil.
Pe marginea acestor considerente nu-ti ramine decit sa te intrebi oare ce vor debita reprezentantii Brailei odata ajunsi in Parlament, deoarece, vrem nu vrem, unii tot vor ajunge. Sau nu vor deschide gura, cu nici un chip, timp de patru ani? Pentru ca, se pare, pe cit sint de coltosi si aroganti pe-aici, prin sat, pe-atit sint de umili si adusi de spate in fata"semafoarelor" politice de Bucuresti, care, ca o fatalitate, ramin tot timpul aprinse pe rosu.
