Politica locala e din ce in ce mai curva

Taranistul Gheorghe Chiru este unul dintre brailenii care nu are limite, cind face politica. El nu tine supararea si nici dusmania, iar dictatorul, incompetentul si infractorul de azi ii poate fi cu succes miine mentorul, partenerul de alianta si tovarasul de lupta politica. Chiru nu se jeneaza sa linga azi unde a scuipat ieri si sa bata palma cu dusmanii sai cei mai inversunati, daca interesul (pe care el il numeste public) o cere. Cind se cearta, Chiru o face ca la usa cortului, cu toate apelativele adecvate acestei situatii si este uimitor sa vezi cum ii trece ca prin farmec toata supararea, cum uita toate acuzatiile si neregulile pe care le reproseaza vreunui VIP local, atunci cind e vorba sa bata palma cu el, pentru interese de conjunctura. S-a luptat pe viata si pe moarte cu Gheorghe Bunea Stancu, dupa care a facut pace cu el, l-a mincat ani de zile de... toate partile moi pe Anton Lungu, pe care mai apoi l-a luat in partid, facindu-l si candidat la primarie, si declarind ca are ce invata de la el, s-a luat de guler (la figurat) si s-a injurat (la propriu) cu edilul-sef Constantin Cibu, cu care acum e gata sa puna de-o alianta. In ceea ce-l priveste, Cibu, care l-a trimis in urma cu ceva timp la origini pe Chiru, este gata sa-l extraga acum cu forcepsul politic si sa si-l faca aliat, intru binele comunitatii locale.
Dispretul reciproc n-a fost insa la Braila - si nici in alta parte de tara - un impediment in a bate palma de-o alianta contra naturii, de fiecare data partenerii temporari uitind ca este un proverb care adevarat graieste "spune-mi cu cine te-nsotesti, ca sa-si spun cine esti". Ceea ce se intimpla in Braila ne dovedeste inca o data cu virf si indesat ca politica e o curva si ca acela care astazi iti arata dosul si caruia i-o tragi, de cum il prinzi descoperit, se intoarce miine cu fata, si-ti zimbeste gales, intorcindu-ti si celalalt... "obraz", pentru ca asa i se cere de la centru. Aliatii de azi sint dusmanii de miine si partenerii de poimiine, asa ca politicienii nostri nici n-au timp sa-si impartaseasca secretele si sa puna la cale tot felul de golanii, ca aliati de nadejde, ca deja apare momentul potrivit sa foloseasca informatiile respective ca arma compromitatoare, impotriva fostilor prieteni, deveniti dusmani de moarte. Interesant este insa ca, in toate cazurile, memoria politicienilor functioneaza foarte selectiv: uita ce trebuie si-si amintesc cind trebuie. Spre exemplu, isi aduc aminte de minariile pe care le-au trecut sub tacere si, implicit, le-au acoperit la timpul respectiv, dar pe care le dezaproba indignati, facindu-le publice, dupa ce se cearta cu cei care le-au facut. Un exemplu, din acest punct de vedere, este si familia Vasioiu, care "descopera" fel de fel de chestiuni nelegale sau imorale si incompatibilitati la anumite persoane, ca un facut, doar dupa ce acestea au plecat din PD, nici un minut mai devreme.