Alegerile pentru preşedinţia PNL Brăila au mers, dintr-o anumită perspectivă, ca unse. Boboc pleacă singur de la start, Boboc aleargă, Boboc câştigă. Acest tânăr liberal pare atins de fatalitatea victoriilor totale. În ritmul ăsta va ajunge preşedintele Tibetului. Cu un asemenea destin pe frunte, acela de a se lupta mereu cu el însuşi, Boboc va fi primit cu ghirlande de către înţelepţii tibetani, care consideră, înainte de toate, că a te război cu tine însuţi e a mai mare înţelepciune dintre înţelepciuni. Dar să revenim...
"Eu îi recomand preşedintelui ca, după ce termină de citit «Levantul» lui Mircea Cărtărescu, să citească şi «Ion» al lui Liviu Rebreanu. Câţi ţărani se uită în zare, fără nicio speranţă, doar-doar s-o opri cineva să le cumpere vinul, pe care şi aşa îl dau pe nimica? Pe aceşti oameni îi acuzi de evaziune fiscală? Să ne războim cu propriii ţărani?" Iată o mostră tare din discursul varujanian, care a impresionat prin avântul păşunist, retorica antiliberală şi tonul sugrumat de suferinţă de factură păunesciană. Şi nu poţi decât să răspunzi cu alte întrebări. Câţi orăşeni, domnu' Vosganian, se uită în orizonturile nesfârşite ale farfuriilor goale, doar-doar s-o opri cineva să le dea bani cu care să cumpere vinul ţăranilor? Şi când veţi citi şi dumneavoastră - evident, după ce terminaţi "Ion"-ul lui Rebreanu - "Levantul" lui Mircea Cărtărescu? Sau când îl veţi parcurge pe Leszek Kolakowski, că - spun unii! - a fost şi el un liberal. Sau când vă veţi încumeta să vedeţi cum sunt bociţi ţăranii în cărţile lui Raymond Aron?
Lacrimi şi suspine, bocete şi oftaturi, sandvişuri şi baloane, icnete patriotice şi tremurături, zguduiri nervoase şi tresăriri de simţire comunală. PNL, o ecranizare după Barbara Taylor Bradford.
Dar tot carnavalul penelist de la Casa Tineretului are şi un conţinut esopic. Aşa cum Boboc se întrece, nedezminţit, cu el însuşi, tot aşa ar trebui şi Varujan Vosganian să-şi aplice o terapie de succes. Iar dacă are vreun fior dubitativ privitor la metodă, îi putem oferi soluţia logică: să se citească pe el însuşi. Revizitarea "Cărţii şoaptelor" îi va deschide perspective nebănuite, îi va demonstra fără greş că tocmai citeşte un extraordinar scriitor căruia nu-i stă bine să facă apologia coteţului, tolănit pe un maldăr de găinaţ.
