Despre transportul în comun brăilean şi modul aberant în care circulă autobuzele BRAICAR pe aproape toate traseele urbei, am mai scris. Am scris şi despre minutele nesfârşite în care călătorii aşteaptă un autobuz sau altul în diverse staţii, ca şi despre faptul că, atunci când apar, mijloacele de transport în comun se deplasează în şir indian, ca să nu-şi piardă urma, după care dispar complet, o bună bucată de vreme, de parcă ar intra într-un adevărat Triunghi al Bermudelor. Iar situaţia asta se repetă în fiecare zi. Între timp, brăilenii fac joc de glezne şi îşi aruncă privirile în gol până la apariţia unui alt autobuz, care trage după el un întreg cortegiu de surate burduşite de oameni obosiţi, nemulţumiţi şi stresaţi de condiţiile oferite de BRAICAR.
Şi, dacă din peisaj au dispărut de pe câteva trasee hârburile operatorilor privaţi, au rămas în loc hârburile BRAICAR, în care călătorii sunt nevoiţi să circule în condiţii de-a dreptul inumane, la orele de vârf. Acelaşi lucru se întâmplă însă şi pe autobuzele noi, cele turceşti, de capacitate mică, achiziţionate de operatorul public de transport în comun după toate probabilităţile pentru excursiile copiilor sau pentru pelerinaje, dar aruncate în teren pe liniile aglomerate, care leagă cartierele Viziru de Vidin sau Progresul. În astfel de maşini, niciodată nu ştii cu siguranţă dacă ajungi sau nu la destinaţie, sau, când ajungi la secţia de ortopedie a Spitalului Judeţean de Urgenţă: la depăşirile dintre staţii, când pasagerii îngrămădiţi pe interval îşi pierd orice punct de sprijin, la curbe sau intersecţii sau la manevrele făcute de câte un şofer care vorbeşte non stop la telefon...
De ce suntem obligaţi să ne strivim în astfel de maşini, să circulăm ca sardelele sau să coborâm cu hainele sfâşiate în îmbulzeală, cu nasturii rupţi, cu genţile crestate sau buzunăriţi de curiozitatea hoţilor care profită de înghesuiala şi de haosul din mijloacele de transport în comun sub patronajul BRAICAR?
De ce nu există în staţiile special amenajate - acolo unde sunt astfel de staţii- un orar, pentru fiecare traseu, care să cuprindă ora şi minutul la care autobuzul respectiv soseşte, nu doar frecvenţa acestor maşini? Vi se pare firesc să aşteptaţi în staţie 20-30 de minute, după care să se spargă ţeava cu autobuze care merg bară la bară jumătate de oraş, după care iar rămânem cu ochii în soare o jumătate de oră? Nu de puţine ori autobuzele BRAICAR circulă perechi-perechi, pe aceleaşi trasee; două maşini 2, două maşini 4, două maşini 10...şi tot aşa, bară la bară. Am întrebat şoferii maşinilor respective cine face astfel de grafice şi cine se ocupă de frecvenţa autobuzelor pe teren, dar au ridicat din umeri şi mi-au răspuns simplu, că nu este problema lor.
Şi totuşi, cineva este plătit să facă acest lucru. Dar cine şi de ce nu coboară pe teren, să ia pulsul realităţii?
Dincolo de licitaţii, de reglementări sau de alte hotărâri care vizează transportul în comun, un lucru este cert: la Brăila, persoanele care frecventează mijloacele de transport în comun se izbesc de indiferenţa, lipsa de respect, ca să nu spun bătaia de joc a celor care lucrează sub tutela BRAICAR. Până când?
