Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Pensia este un drept, nu o pomană de la stat

Chiar dacă Preşedintele Klaus Iohannis a precizat că partidul de guvernământ nu doreşte creşterea vârstei de pensionare, că aceasta rămâne aşa cum a fost stabilită şi că ideea ca vârsta de pensionare să se mărească, la cerere, la 70 de ani, este una foarte bună, subiectul este dezbătut pro şi contra pe toate canalele de mediatizare în ultimele zile.

Cu siguranţă, pentru angajaţii din diverse structuri ale statului care s-au pensionat la 50-55 de ani, persoane sănătoase şi în putere, care încasează lunar peste 5.000 sau 6.000 de lei, ideea de a sta acasă şi de a tăia frunze la câini, fără să aducă alţi bani în plus, pare de neconceput. Tocmai de aceea, poliţiştii, jandarmii sau alţii, la fel ca ei, care s-au plimbat toată viaţa de colo-colo, fără să se implice prea mult în activitatea lor şi fără să-şi zdruncine sănătatea, sau cei care au mişcat câteva hârtii, prin diverse instituţii, pentru a demonstra că muncesc, dar şi-au încărcat lunar buzunarele cu salarii de invidiat, cu bonuri sau cu alte sporuri, vor fi cei care vor solicita să muncească încă 20 de ani de acum încolo. În sistemele publice, de exemplu, sunt oameni sănătoşi, apţi de muncă, oameni care doresc să îşi continue activitatea, iar ţara asta are nevoie de forţă de muncă, de oameni calificaţi.  

Dar, pentru o persoană  care a muncit peste 40 de ani şi abia se descurcă dintr-o pensie de 600 sau 700 lei pe lună, situaţia nu este deloc roz; cu sănătatea în pioneze, cu facturi şi dări din ce în ce mai mari de la o lună la alta, oamenii ăştia muncesc până mor, pentru a trăi cinstit, de pe o zi pe alta. Pentru astfel de oameni, nu este nevoie de o creştere obligatorie a vârstei de pensionare, ci de o pensie decentă, după o viaţă de muncă.

După guvernarea PSD-istă, am ajuns să ieşim la pensie cu sume mai mici decât cele alocate lunar persoanelor asistate social sau puşcăriaşilor.

Conform ministrului Muncii, Violeta Alexandru, pensia minimă pentru anul 2020 va fi plafonată la suma de 704 lei, măsura fiind generată de presiunea existentă pe buget. În schimb, statul român cheltuieşte 5200 de lei pe lună pentru un deţinut şi doar 3500 de lei pentru un copil orfan din centrele de plasament.

Potrivit legislaţiei în vigoare, cei care beneficiază de o formă de ajutor social au obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, diverse acţiuni sau lucrări locale iar refuzul de a presta muncă de către beneficiarii ajutorului social duce la pierderea ajutorului. La noi însă, legea pare că nu se aplică, iar cei care primesc ajutoare sociale stau în cârciumi, la terase sau la scara blocului şi îşi bat joc de cei care au muncit toată viaţa şi care sunt nevoiţi să muncească în continuare, pentru a-şi plăti întreţinerea sau facturile restante...

Vicepremierul Raluca Turcan a declarat săptămâna trecută că în prezent România nu este pregătită pentru pensionarea obligatorie la 70 de ani. “În momentul de faţă nu cred că România este pregătită pentru pensionare obligatorie la 70 de ani, însă cred că se impune o discuţie în spaţiul public ca dacă persoanele doresc să opteze pentru creşterea vârstei de pensionare, atunci să o facă, dar nu cred că vom ajunge în curând la o creştere obligatorie a vârstei de pensionare”, a spus vicepremierulTurcan.

Sincer-vorbind, nici eu nu cred că românii sunt pregătiţi şi nici nu cred că se impune acest lucru. Cine poate să muncească şi după pensionare, de nevoie sau de plictiseală, nu a fost niciodată oprit să o facă. Dar, cu o populaţie îmbătrânită înainte de vreme, cu angajaţi şi pensionari bolnavi şi săraci, cu o speranţă de viaţă sănătoasă de 60 de ani şi de o aşa-zisă viaţă de 70-75 de ani, potrivit celor mai recente statistici, este greu să mai ieşi la pensie la 70 de ani în România. Pentru cei mai mulţi dintre noi însă, pensia este un drept, nu o pomană de la stat!

 

 

 




Categorie articol: 

Comentarii