Ca la romanul sarac nici motorul nu trage - asta o stim de mult timp. Beleaua cea mare este, insa, ca, daca se-ntimpla sa traga, atunci exista un risc mare sa se rupa roata. Asa e la noi cu drumurile. Unii trag parale din afacerea asta - cum a facut gasca vrinceanului Oprisan adusa in instanta pentru matrapazlicuri cu asfaltari sau reabilitari de drumuri - iar unii, cei mai multi, trag ponoasele. “Jupinul“ (cum i se zice printre angajati!) Oprisan nu e singurul care a facut jonglerii pe sosele. Mai sint o droaie - e suficient sa ne amintim ca, in fiecare primavara, se fac asfaltari in toate orasele tarii, inclusiv in Braila. Dar chiar si mindretele noastre de autostrazi, doua la numar, se prezinta deplorabil. In Romania fiind, aproape ca-ti vine sa renunti la pretentia de a fi totul in regula, daca nu perfect. Ruta Bucuresti-Pitesti a fost intoarsa de nenumarate ori pe toate partile dupa ce s-a descoperit ca asfaltul se cojeste cu unghia. Dar surpriza cea mare vine pe noua, celebra si mult-laudata Autostrada a Soarelui - ati auzit de ea, face legatura intre Bucuresti si Litoral. Aici, ce-i drept, exista asfalt, dar altceva lipseste: indicatoare la cele doua capete care sa previna calatorii sa nu consume nici un fel de bauturi inainte de a porni la drum. Nu din alt motiv, decit ca nu vor avea unde sa se… de-a lungul celor 200 de kilometri. De fapt, ar fi o solutie. Proiectul arterei a prevazut amplasarea din loc in loc a toaletelor publice. Asta contin cladirile albe ridicate strategic pe marginea autostrazii. Au chiar si paznici. Pe unul dintre ei, care statea asezat pe trepte, l-am intrebat cu zimbetul sperantei pe buze de ce e inchisa usa si daca are cheie. Mi-a explicat laconic ca incaperile salvatoare nu sint inca amenajate. “Si, atunci, eu unde…?“, mi-am exprimat profunda dezamagire. De data asta, omul n-a mai scos nici un cuvint, dar bratul sau drept a descris un larg arc de cerc. Am urmat traseul pina in spatele cladirii si, dupa citeva minute, mi-a revenit zimbetul pe buze. De fapt, vazind peisajul din spatele toaletei, era limpede ca multora le venise zimbetul pe buze inaintea mea. Oricum, am invatat lectia. Dar, cu ocazia asta, am mai remarcat o lipsa pe autostrada respectiva: radarele, carora li s-a facut atita reclama. Cu 140 la ora, am gonit ca sa ies de pe soseaua ce impune portul obligatoriu al scutecelor. Nu m-a oprit nimeni si nici nu mi-a venit amenda acasa.
