Mai sunt câteva zile până la alegerile locale. Duminică, pe 27 septembrie, mulţi dintre noi se vor îndrepta către secţiile de votare pentru a-şi exprima opţiunea pentru înscăunarea aleşilor locali, după o campanie electorală condimentată cu coronavirus. O campanie cu promisiuni, cu proiecte mai mult sau mai puţin realizabile, la fel ca toate campaniile de până acum. Sau, pentru că tot traversăm o perioadă de pandemie, o campanie cu mască şi fără mască. Nu ştiu de ce, după 30 de ani de democraţie şi de alegeri libere, eu nu mai cred în miracole care pot aduce schimbarea aceea pe care o doream.
Nu mai cred în promisiuni electorale şi nu îmi mai pun speranţe în politicienii care se mută dintr-un partid în altul, de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, pentru a schimba faţa comunităţii pe care o reprezintă, după cum susţin ei. Cu siguranţă, traseismul politic nu aduce nimic bun societăţii în care trăim şi nici plusvaloare partidelor care acceptă acest lucru.
După o perioadă în care mulţi dintre ei au dormitat în hamacul partidelor care i-au promovat, politicienii înveşmântaţi în mai-toate culorile curcubeului s-au trezit brusc în această campanie electorală şi şi-au reamintit că au nevoie de încă o perioadă de cosmetizare a realităţii, pentru a mai beneficia de câţiva ani de relaxare şi de acumulări personale. Dacă în municipiu multe dintre plusuri şi minusuri sunt la vedere, iar noi putem aprecia sau taxa administraţia locală prin votul de duminică, sau îi putem înlocui pe cei care sunt, cu alţii, mai buni, în satele din judeţ bătălia pentru unele primării are mize puternice, iar promisiunile sunt pe măsură. În multe sate, acolo unde mulţi dintre aleşii locali au acumulat în câteva mandate sute de hectare de teren, ori şi-au construit adevărate imperii, din care pot huzuri zece generaţii de acum încolo, pe uliţe fluieră sărăcia şi hoţia. Dar, cui îi pasă?
Cui îi pasă că, în multe şcoli, copiii sunt transportaţi în autobuze vechi dintr-un sat în altul, că nu au asistenţă medicală în unităţile de învăţământ, că merg încă la WC-uri în fundul curţii, că nu există apă curentă, sau că, din motive necunoscute, iluminatul electric se întrerupe de câteva ori pe zi?
În multe sate, unii locuitori încă mai cred că aleşii locali pot scoate banii pentru asistenţă socială din buzunarul parfumat cu trandafiri al unui anume partid. Acolo, schimbarea despre care vorbeam rămâne o fata morgana, iar lupta pentru alegerile locale ar trebui să se desfăşoare corp la corp, din om în om, din poartă în poartă, dacă încă mai credem că se mai poate schimba ceva.
Asaltaţi de tot felul de promisiuni şi de proiecte, duminică, pe 27 septembrie, mulţi dintre noi se vor îndrepta către secţiile de votare. Dar, ştim pe cine votăm? Ce fel de primar vrem?
