Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Pe-al lumii suflet, calare...

Ah, ne-am suierat lumina de prima geanane agatam fara vlaga de faptul neasteptatsi cita maretie poate avea ecoul uitat!Dreptul la mers il are primul pas,dreptul la sens il are harulnealterat in coliba mizera!As vrea sa fac pe modestul in ceasul izbinzii,sa stiu a iesi din starea de vrajacu ochii linistiti de mare,cu hohotul invelit de ritmul respiratiei -cu riscul inevitabil din prima linie.Cine ar mai intelege ceva,cine ar mai dormi in somn?Cum s-ar incheia pagina dupa ultimul cuvint,cum s-ar termina drumul dupa ultimul rondsi cum am simti frigul imponderabilin jurul unui tam-tamapoi in trecerea pe sub arcade?!In bataia vintuluiurcam de colo-colo si de obicei.E un fel de ultima instanta -n-avem nici golul ca licoarea fierbinte,nici libertatea ignorata de legisi nici pinda, in fond alaturata.Urma de gingasie ne e tot mai veche, vintul inca ne suierafara motiv si fara sa-nchida usasi noi, abia nascuti,invatam sa raminem in viatacu fruntile descusute si rataciri alamute -pe un pamint care va trecein alt spatiu!




Categorie articol: 

Comentarii