Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Paştele Blajinilor, fără fum de grătare şi manele

• lucrurile par să se fi întors definitiv pe făgaşul normalităţii la Brăila, unde sunt deja câţiva ani buni de când sărbătoarea pomenirii morţilor decurge în spiritul tradiţiei, fără excesele care începuseră să îi indigneze pe credincioşi • ce pare să rămână fără soluţie este invazia de cerşetori şi lipsa tot mai acută a locurilor de parcare din preajma cimitirelor, care provoacă mari neplăceri în timpul sărbătorilor religioase

 

La Brăila par a fi apuse definitiv vremurile în care, de Paştele Blajinilor, cimitirele  se umpleau de fum de grătar, iar liniştea răposaţilor era tulburată de manele urlate din boxe de mare putere. Sunt deja câţiva ani buni de când nu s-a mai întâmplat aşa ceva şi anul acesta s-a menţinut acelaşi trend de reîntoarcere a lucrurilor pe făgaşul normal. Romii bogaţi nu şi-au mai adus boxele şi staţiile de amplificare printre cruci, iar tradiţionalul grătar oferit de familia binecunoscutului Ghiuri pe aleea principală a cimitirului “Sf. Constantin” a rămas doar o amintire.   Romii înstăriţi au făcut parastas la mormintele rudelor, dar cu mâncare gata preparată, adusă de acasă. Ce a rămas cam la fel ca şi altădată a fost prezenţa constantă a cerşetorilor, care şi-au umplut paporniţele cu felii de cozonac, ouă, şi tot felul de alte preparate date de pomană de creştinii veniţi să-şi comemoreze răposaţii. Uneori insistenţi până la agasare, cerşetorii au cam început să provoace reacţii de respingere totală. “Eu nu am să mai dau niciodată de pomană acestor persoane care adună saci de pachete. Ce poate să facă cu atâta mâncare?! Ori o dau la animale, ori o aruncă... Noi muncim să vopsim ouă, să facem cozonaci, cheltuim bani ca să pregătim pachetele, fiecare după posibilităţi, şi, dacă tot ne străduim atât, măcar să dăm de pomană cuiva care să se bucure de ceea ce primeşte. Prefer să dau unor oameni pe care îi cunosc şi ştiu că au nevoie de această mâncare, decât să dau la cerşetorii din cimitire, care adună mai mult decât le trebuie!”, ne-a spus, ieri, brăileanca Sanda Boga. Aceasta venise în cimitirul “Sf. Constantin”, însă nu la mormântul rudelor sale ci la rudele unei femei în vârstă, pe care o are în grijă. “E o bătrână de 97 de ani, care nu se mai poate deplasa. Am venit eu să tămâi în locul ei, că e păcat să nu o ajut. Eu am rudele îngropate într-un cimitir din cartierul Chercea. Am fost acolo duminică! Şi acolo sunt mulţi cerşetori, dar parcă cimitirul e mai bine îngrijit decât în anii trecuţi. Şi aici, la Sfântul Constantin, e mai curat decât altădată”, ne-a mai spus femeia.

Ce-i drept, cimitirele brăilene nu mai sunt la fel de năpădite de buruieni şi gunoaie ca în alţi ani. S-a făcut curăţenie, iar pe multe poteci dintre morminte s-a turnat un strat de asfalt, pentru ca vizitatorii să nu păşească prin noroi în zilele ploioase.

Ce a rămas la fel de problematic, în special în zilele de sărbătoare, cum a fost duminică şi luni, de Paştele Blajinilor, este lipsa locurilor de parcare din preajma cimitirelor. Din păcate, nici măcar când se investeşte în modernizarea unor străzi nu se ţine cont de această penurie de locuri de parcare. De exemplu, pe Şos. Focşani din cartierul Chercea, care, începând din toamna anului trecut a fost lărgită pe patru benzi până la intersecţia cu Şoseaua de Centură, nu au fost amenajate locuri de parcare, cel puţin în dreptul cimitirului Sf. Mina, acolo unde se adună foarte multe maşini la sărbătorile religioase. Unde ar fi putut fi amenajată o parcare în spic, s-a lăsat spaţiu verde cu o lăţime de câţiva metri, ce pare complet disproporţionat faţă de necesităţile zonei. Evident, în lipsa unei alternative, maşinile ocupă prima bandă de mers, iar carosabilul rămas disponibil pentru trafic se îngustează foarte mult, aşa încât investiţia făcută pentru lărgirea străzii la patru benzi ajunge să pară inutilă.




Categorie articol: 

Comentarii