Cu fiecare an care trece, Paştele Blajinilor se face din ce în ce mai vizibil în traficul brăilean. Parcul auto din municipiu creşte continuu şi asta se simte pe străzile adiacente cimitirelor, unde maşinile se îngrămădesc blocându-se una pe alta, iar ambuteiajele apar din minut în minut. Bătaia cea mare este pe locurile de parcare de lângă poartă. Cine se poate strecura până acolo e boier. Cine nu, cară pe distanţă mai mare coşurile cu pachete pregătite pentru împărţeală. Mulţi vizitatori sunt bătrâni şi se deplasează greu, dar sunt şi destui tineri lezaţi, probabil, în orgoliu dacă au mai mult de mers pe jos. 
Aşa se face că "încâlceala" de maşini devine, la un moment dat, de nepătruns, cu atât mai mult cu cât, în general, străzile din lateralele cimitirelor brăilene sunt destul de înguste. Anul acesta, au încercat să fluidizeze traficul, fără prea mare succes, agenţii Poliţiei Locale. De remarcat este faptul că, în ciuda aparentului haos, familiile înstărite de rromi reuşesc aproape invariabil să prindă un loc mai în faţă, pentru a descărca tot calabalâcul necesar parastaselor îmbelşugate cu care i-au obişnuit pe brăileni în ultimii ani. Chiar şi când n-au maşină la dispoziţie, tot reuşesc să-şi aducă la îndemână lucrurile mai grele. În cimitirul Sf. Mina, de exemplu, câţiva rromi au intrat cu o căruţă direct pe aleile pline de lume, ca să-şi ducă lângă mormânt grătarul pentru mici. L-au descărcat, l-au montat, au aprins focul şi s-au apucat de treabă, iar căruţaşul a făcut cale întoarsă şi şi-a văzut de ale lui. Ce-i drept, parastasele cu grătar au fost mai rare decât în alţi ani. 
Marii "absenţi" au fost micii de pe grătarul binecunoscutului Ghiuri, cel care, de o bună bucată de vreme se obişnuise să mute petrecerile de 1 Mai lângă mormântul soţiei sale. De data aceasta, familia sa a făcut un parastas la fel de bogat, dar cu alte bunătăţi, fără să mai fie nevoie să afume jumătate din cimitir pentru asta.
Ce ar fi pozitiv de remarcat la pomenirea morţilor din acest an este faptul că şi duminică, şi luni, brăilenii au fost mai puţin agasaţi de cei care aşteptau să li se dea pachete. Dacă altădată săracii îi luau în primire pe vizitatori încă de la poarta cimitirului, aproape smulgându-le împărţeala din sacoşe sau coşuri, de data asta au fost mult mai temperaţi, aşteptând să li se ofere împărţeala. Nimeni nu a plecat, însă, cu mâna goală. A fost destul pentru fiecare, aşa încât şi cel mai sărac dintre săraci tot a plecat acasă cu cel puţin o sacoşă încărcată cu felii de cozonac, ouă, sendviciuri şi alte bunătăţi pregătite de gospodine. Cei mai mulţi au plecat şi cu chef şi voie bună, fiindcă, în general, la fiecare pacheţel primit s-a adăugat şi un păhărel de vin, în memoria răposaţilor. 
Aşadar, mâncare a fost, băutură a fost, muzică mai trebuia, ca să fie totul ca la carte. Din fericire pentru liniştea "blajinilor", anul acesta nu s-a mai mers până acolo încât să se pună muzică la boxe de mare putere. Nu s-au mai făcut parangheliile de altă dată, la căpătâile decedaţilor rromi, dar ceva-ceva acorduri tot s-au auzit în cimitirul "Sf. Constantin", unde un lăutar scăpătat a cântat "Valurile Dunării" la un acordeon gâjâit, cu burduful spart.
În rest, după cum vă spuneam, lume multă în toate cimitirele, iar dacă a fost lume multă şi preoţii au fost numeroşi, fiind nevoie de ei să citească pomelnicele răposaţilor şi să rostească rugăciuni pentru veşnica lor pomenire.
