Am asa un fel de neincredere, mai degraba un soi de greata, de sila mai bine zis, fata de cele mai multe dintre institutiile bugetare. Nu-mi plac grevele din invatamint, ma ingrozeste acreala functionarilor, incurcatele cai ale Justitiei, spaga din spitale. Sint oripilat de lipsa de profesionalism, de frecatul de menta si de bani pe care le gasesti in majoritatea segmentelor sistemului bugetar. Unde apar bani publici par a se cocolosi toti dracii si a se pune pe supt si pe puit. Licitatiile, acolo unde exista, sint facute, in cele mai multe cazuri, de ochii lumii, iar concursurile pentru angajari sint un misto vizibil de la o posta, dar acoperit legal, burdusit cu documente, comitii si comitete care legitimeaza niste aranjamente urit mirositoare.
La Braila, este de notorietate Deca, de la Finante, al carui familion s-a perindat de-a lungul vremii prin institutie ca printr-un AF. Totul legal, evident. De curind am aflat ca si la Jandarmerie lucrurile se petrec dupa un algoritm asemanator. Seful jandarmilor braileni a luat concursul pe post dupa ce fratele lui a devenit seful Jandarmeriei romane. Apoi, si-au facut loc in institutia care ar trebui sa vegheze la respectarea legii si ordinii, fiul si finul. Pe baza de concurs, n-am ce zice. Dar cita incredere pot sa am eu ca rezultatele concursului sint corecte, din moment ce domnul Silion picase un examen similar, dat cu ceva vreme inainte ca fratele domniei sale sa ajunga pe inaltul scaun de la Bucuresti?
Ei bine, nu faptul ca rudele lui Silion, ale purtatorului de cuvint ori ale sefului logisticii din Jandarmeria braileana maninca o piine, poate nemeritata, din banii contribuabililor ma macina atit de tare, ci ca acest lucru se petrece intr-o institutie in care angajatii, dar mai ales sefii, ar trebui sa dea dovada de onoare. Ca nu ar trebui sa lase astfel de umbre de indoiala asupra caracterelor lor. Ca ar trebui sa fie demni, verticali, sa impuna respect prin imaginea lor, astfel incit cei pe care ii slujesc sa aiba incredere in ei si, astfel, sa se simta in siguranta.
Dar ce zic eu aici? Onoare, demnitate, respect? Probabil ca am incurcat tara.
La Braila, este de notorietate Deca, de la Finante, al carui familion s-a perindat de-a lungul vremii prin institutie ca printr-un AF. Totul legal, evident. De curind am aflat ca si la Jandarmerie lucrurile se petrec dupa un algoritm asemanator. Seful jandarmilor braileni a luat concursul pe post dupa ce fratele lui a devenit seful Jandarmeriei romane. Apoi, si-au facut loc in institutia care ar trebui sa vegheze la respectarea legii si ordinii, fiul si finul. Pe baza de concurs, n-am ce zice. Dar cita incredere pot sa am eu ca rezultatele concursului sint corecte, din moment ce domnul Silion picase un examen similar, dat cu ceva vreme inainte ca fratele domniei sale sa ajunga pe inaltul scaun de la Bucuresti?
Ei bine, nu faptul ca rudele lui Silion, ale purtatorului de cuvint ori ale sefului logisticii din Jandarmeria braileana maninca o piine, poate nemeritata, din banii contribuabililor ma macina atit de tare, ci ca acest lucru se petrece intr-o institutie in care angajatii, dar mai ales sefii, ar trebui sa dea dovada de onoare. Ca nu ar trebui sa lase astfel de umbre de indoiala asupra caracterelor lor. Ca ar trebui sa fie demni, verticali, sa impuna respect prin imaginea lor, astfel incit cei pe care ii slujesc sa aiba incredere in ei si, astfel, sa se simta in siguranta.
Dar ce zic eu aici? Onoare, demnitate, respect? Probabil ca am incurcat tara.
