Mina a intrat în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303 d.H., când Diocleţian a emis edictul de persecutare a creştinilor, a părăsit armata şi s-a retras în deşert. Acolo l-a întâlnit pe Sf. Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauţi între cer şi pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulţimii, ca să ia aminte toţi la cuvintele şi la faptele tale. Ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".
Auzind acestea, Mina a părăsit deşertul, ajungând în oraşul Cotyaeum, unde avea loc o serbare păgână. Fără teamă, Sfântul Mina a mărturisit că este creştin, fiind luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul.
Creştinii văd în Sf. Mina ocrotitorul celor păgubiţi. În biserica "Sf. Mina - Vergu" din capitală, se află părticele din moaştele sfântului. Credincioşii se închină la moaştele Sf. Mina şi în Catedrala mitropolitană din Iaşi. Aici, printre moaştele a 32 de sfinţi, se află şi un fragment din moaştele Sf. Mina. Şi în biserica "Sf. Mina" din cartierul Obcin (Suceava) sunt două fragmente din moaştele sfântului, aduse din Grecia în august 2001, de către arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.
Astăzi este hramul bisericii "Sf. M. M. Mina" din cartierul Nedelcu P. Chercea, ctitorită de marele filantrop şi industriaş brăilean.
