Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"O scrisoare pierdută" - o comedie din care s-a scos umorul

Ce-a mai rămas? Replici ironice, intrate de acum în folclor, la care zâmbeşti în amintirea altor montări clasice, câteva fire de comedie şi o poveste simplă despre moravurile din politică, la fel de actuală acum ca şi atunci când a fost scrisă piesa. Actorii s-au străduit să urmeze indicaţiile regizorale şi să transforme povestea plină de umor şi ironie într-o poveste mai serioasă. Astfel s-a creat o atmosferă de-a dreptul ciudată când replici ironice şi pline de haz precum: "Zoe, fii bărbată!" au fost spuse la modul mai serios. De remarcat soluţia găsită de Alin Florea pentru a-şi construi personajul, Nae Caţavencu. El a reuşit să menţină echilibrul fragil între comic şi serios, dar să facă ceva trimiteri, foarte subtile, şi către politica de azi. Şi Marcel Turcoianu a făcut o rol bun şi corect, pentru că un cetăţean turmentat nu avea cum să nu fie comic, indiferent de cheia montării piesei. Un Ghiţă atipic faţă de caracterul poliţistului de la 1880 a fost Liviu Pintileasa. În locul poliţistului rotofei şi grobian care stârnea râsul, Pintileasa a imaginat un poliţist slăbuţ, finuţ, mult mai serios decât l-a gândit Caragiale, dar în concordanţă cu cheia regizorală. Celelalte personaje, Zoe - Mihaela Trofimov, Trahanache - Bujor Macrin, Fănică - Emilian Oprea, au fost construite la limita seriozităţii şi ele, din când în când evadând în zona comicului obligate de replicile caragialene. Din distribuţie au mai făcut parte: Mircea Bodolan, Jarcu Zane, Valentin Terente, Dan Moldoveanu, Bebe Toea şi Gheorghe Decu. Scenografia a fost concepută de artistul plastic Gheorghe Mosorescu, iar asistent pentru costume şi butafor a fost Carmen Rus, din a cărei creaţie se remarcă delicatele pălăriuţe de tul purtate de Mihaela Trofimov. Ilustraţia muzicală îi aparţine regizorului Lucian Sabados.




Categorie articol: 

Comentarii