Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

O sansa, o intilnire

Japonezii au o vorba, ichigo ichie, care s-a dezvoltat din traditia ceremoniei ceaiului, si care personifica filosofia si practica ospitalitatii. Se scrie cu patru caractere chinezesti, asa ca multe alte vorbe nascute din aceeasi traditie. Are menirea de a sugera ceva esential pentru oaspetele care ia parte la ritual, de a crea o perla a gindirii pe care acesta o poate lua cu el atunci cind pleaca si la care poate reflecta mai tirziu. Este expresia mea favorita in limba japoneza pentru ca ofera, in sase silabe, o intreaga filosofie de viata.
E foarte greu de tradus, si, in anumite situatii, mult mai familiara expresie latina carpe diem ii poate exprima nuantele, desi daca e sa fim corecti, ambele au semnificatii usor diferite, desi motivatia e aceeasi in ambele cazuri. Carpe diem iti spune sa profiti de sansa ce ti se da de a trai aceasta zi pentru ca nu stii ce va fi in viitor, iar trecutul e deja in urma ta. Ichigo ichie e centrat mai mult pe persoana, ca un fel de carpe diem pentru relatii. Se refera la samurai, care au inventat ceremonia ceaiului ca pe un ritual meditativ inainte de a pleca in batalie, batalie din care era posibil sa nu se mai intoarca. Astfel seminficatia devine de a trai momentul respectiv cu persoana sau persoanele cu care esti pentru ca nu stii daca nu cumva asta nu e ultima ocazie cind ii mai intilnesti. Si pentru ca e posibil ca aceasta sa fie ultima intilnire, e important sa creezi o atmosfera de respect si consideratie reciproca, iar in cazul ceremoniei ceaiului, de adinca ospitalitate.
La plecarea mea din Japonia dupa un an petrecut intr-o comunitate rurala, unii oameni mi-au multumit pentru ceea ce le-am adus in viata ca strain, prin intrebarile mele, care i-au facut sa reflecteze la viata si la cultura pe care nici nu le mai realizau ca fiind ale lor, dar si prin ideile si obiceiurile mele diferite, care le-au deschis noi cai de intelegere la care pina atunci nici nu se gindisera. Eu am ris si am spus, “Nu am adus nimic altceva decit cookies!”. “Ba nu, mi-a replicat cineva, ai adus ichigo ichie”. Asa ca timp de un an, si unii, si altii am profitat de sansa de a fi acolo impreuna, iar cind am plecat, desi tristi, am fost bucurosi de ceea ce ne-a fost dat.
La intoarcerea mea in Statele Unite, care devenisera ostile si straine in imaginatia mea, dupa ani lungi petrecuti departe si dupa prea multa lectura pe Internet, m-am intilnit cu nenumarate momente de ajutor dat de oameni pe care nu ii vazusem in viata mea. Uitasem cit de prietenosi pot sa fie americanii, cit de doritori de a ii ajuta pe cei care au nevoie de ajutor. Daca e vreo calitate sau virtute nationala care li se poate atribui, atunci aceasta trebuie sa fie ajutorul rapid, fara mofturi, si aproape democratic dat strainilor, un rezultat poate al traditiei si istoriei noastre in care ne-primirea de ajutor de la vecini si straini putea insemna moarte pe vastele teritorii pustii ale continentului, iar ne-oferirea de ajutor celor in nevoie putea insemna un loc sigur in iad pentru cei fara inima.
Ichigo ichie este cea mai buna expresie pentru a descrie o filosofie si o atitudine care este probabil universala printre oameni. Nu exista societate pe pamint care sa nu ofere ajutor si ospitalitate altora, chiar si strainilor, desi termenii acestui ajutor si ospitalitate pot varia. Nu exista nici o societate care sa nu aprecieze nevoia de comuniune, de comunitate si coexistenta. Ichigo ichie ar putea fi scris in mii de limbi si l-am intelege cu totii.




Categorie articol: 

Comentarii