Halep este doar beneficiara unor politici de marketing agresive şi bine ţintite, care i-au crescut cota nepermis de mult. Pe teren, însă, nu mai contează nici materialele de promovare, nici sponsorii renumiţi şi nici numele din buletin. Eşti doar tu şi adversarul tău, faţă în faţă, de o parte şi de cealaltă a fileului.
Simona Halep a părăsit încă o dată, în acest an, prematur (în turul 2) un turneu de tenis. Este vorba despre turneul de la Roland Garros. Grav mi se pare însă faptul că marea Simona Halep a fost spulberată în două seturi de o "babă" de 33 de ani, nr. 70 mondial, pe nume Mirjana Lucic-Baroni. Când te afli pe locul 3 mondial (cazul lui Halep) nu ai voie să te faci de râs în faţa unei jucătoare care evoluează cu cuponul de pensie în buzunarul de la piept. Uite că Halep a comis-o, făcându-se de râs în faţa întregii suflări din tenisul feminin profesionist: 5-7, 1-6 în faţa americancei de origine croată Lucic-Baroni.
Nu fac parte din corul susţinătorilor lui Halep, cei care îi găsesc scuze şi atunci când joacă execrabil. Pentru mine Halep nu este decât o jucătoare care a prins un culoar favorabil pentru a se cocoţa până pe locul 3 mondial. Halep o fi ambiţioasă, nu zic nu, dar este dezavantajată de talie (e prea scundă), ba mi se pare că are şi un psihic labil, nefiind în stare să revină în meci atunci când este condusă pe tabelă. Or, marile campioane tocmai prin asta ies în evidenţă: în momentele grele, când toată lumea le vede terminate, se adună din cenuşă şi se ridică reuşind să câştige meciurile care păreau ca şi pierdute. Poate că ar fi cazul ca Simona Halep să lase racheta de tenis deoparte şi să pună mâna pe o paletă de muşte, că de multe ori loveşte mingea de parcă ar vrea să dea afară muştele din Parcul Monument.
