Credința insistentă că suntem trup este calea prin care introducem frica în minte. Iar frica este copilul mâniei, dintr-o iluzie străveche - iluzia că Dumnezeu ne-a părăsit, lipsindu-ne de Iubire.
Când credem că libertatea ține de trup, această falsă credință duce la o luptă nesfârșită pentru a câștiga imposibilul - libertatea trupului.
Întotdeauna, trupul oglindește mintea și, ireal fiind (pentru că nu persistă), este instrumentul care ne ține în lumea iluziei, mai ales prin credința limitării, vulnerabilității și, astfel, frică.
Sursa libertății noastre nu este deci de găsit în trup, ci doar în minte și cu ajutorul minții.
Confuzia libertății minții cu cea a trupului este prilej de erori, care multiplică nu doar fricile, ci și atacurile asupra semenilor, crezându-ne vulnerabili.
Dacă ne vedem fratele drept un trup, și nu un chip al Iubirii, îl vom ataca, pentru că vedem reflectată, din el, propria noastră frică.
Astăzi, reamintește-ți cine este fratele tău: este fiul lui Dumnezeu, ca și tine, cu care mulțumești aceluiași Tată, ce v-a plămădit drept chip al Iubirii. Aceasta este realitatea lui, pe care poate și fratele tău și-a uitat-o. Reamintindu-ți însă, cine este, îți vei reaminti cine ești.
Alege-ți, astăzi, orice frate. Observă-i toate detaliile chipului, detaliile trupului, toate gesturile și mișcările, preț de câteva minute. Apoi adu-ți aminte cine este, de fapt: cel care s-a îmbrăcat în Hristos, ca și o haină, chip al Iubirii. Ce te împiedică să vezi, dincolo de trup, pe Însuși Hristos, Cel care îți iartă păcatele?
El este chiar aici, în fața ta, în semenul tău. Privește-L pe El în fiecare semen. Și vei fi privit prin ochii lui Hristos de fiecare semen, fiind gata să-ți aduci aminte cine ești.
9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu.
13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
(Ioan, capitolul I)
