In 2008, s-au dat amenzi de 3,5 milioane de lei, s-au ridicat 200.000 de permise si s-au intocmit 40.000 de dosare penale. Replica a fost pe masura: in peste 10.000 de accidente rutiere, 3.000 de persoane si-au pierdut viata si alte 9.000 de persoane au suferit leziuni grave. Politia Romana si-a facut mai mult decit datoria, dar nici "smecherii" n-au stat degeaba. Exceptind cazurile dramatice, in care oamenii si-au pierdut viata intr-o secunda nenorocita, dintr-o eroare sau din cauza unor conditii meteorologice mai mult decit nefavorabile, restul accidentelor au fost produse de dispretul total nu numai fata de regulile de circulatie, ci fata de orice regula, cum ar fi, de pilda, aceea care ar trebui, cel putin teoretic, sa-i spuna omului urcat la volan: mai, omule, ai grija, sa nu omori pe cineva!
Zilele acestea am tot privit siderat circulatia de pe arterele Brailei. Normalitatea nu dura decit un minut, doua. La fiecare doua minute, aparea cite un "erou" al soselelor brailene, care intra temeinic cu 80-100 km/h direct in trecerile de pietoni. Evitarile de ultim moment, frinele duse pina la limita infarctului, strecurarile la milimetru printre oameni si alte masini, demarajele in tromba nu faceau decit sa-ti dai seama ca doar un miracol continuu se opunea ca soseaua sa nu se umple rapid de miini, picioare si capete. Probabil ca in lipsa acestui miracol, o duba speciala ar fi trebuit sa treaca si sa adune, dupa instalarea linistii, trupuri imprastiate pe asfalt. Poate semafoarele instalate in punctele fierbinti ale orasului vor mai domoli rafuiala soferilor cu pietonii si cu alti soferi.
E normal sa-ti doresti o masina si e bine s-o ai, iti rezolva multe probleme. E normal, de asemenea, sa-ti si pierzi putin capul cind te sui in ea si sa te crezi vreun zeu, dar e anormal sa nu-ti vii in simtiri si, oricit de greu ti-ar fi, sa nu ajungi la concluzia ca o viata de om face mai mult decit o masina. Provocat de un prieten, am vizionat curios o serie de accidente, de pe tot globul, surprinse intimplator de camerele de luat vederi. In multe dintre ele, dupa ce masina ia in plin un pieton, soferul coboara impacientat si reflexul lui este, de necrezut, acela de a vedea starea masinii, de a evalua paguba, nu de a constata daca victima mai traieste sau nu. Un alt caz, oarecum altfel, l-am vazut pe viu, la intrarea in parcarea unui supermarket din Bucuresti. In timp ce o doamna coboara cu fiica ei din masina, o alta masina opreste cu chiuituri si din ea coboara impetuos un domn. Domnul se repede si, fara o vorba, ii aplica doamnei un pumn in plina fata. Un al treilea domn, aparut din senin, incepe sa-l toace marunt pe domnul care i-a repezit doamnei pumnul intre ochelari. Explicatia vine dupa 10 minute de urlete, singe si haine rupte: doamna, inainte de a parca, a trecut mult prea aproape de masina domnului care i-a stilcit septul si acest domn, pentru ca masina lui era "nou-nouta", nu din alt motiv, a cedat nervos, s-a luat dupa doamna, dar a atins spoilerul masinii celui de-al doilea domn, care, la rindul lui, gindindu-se la cit de multi bani va costa spoilerul, s-a dus si el sa-l schilodeasca pe nemernic.
In occident, obsesia pentru masina a inceput sa se atenueze. Pina la urma, omul cu capul pe umeri a ajuns la concluzia ca masina este doar un obiect ce trebuie folosit cu discernamint si nu cu intentia de a-ti strivi vecinul. In Romania, acest hobby mortal a facut sa se nasca o noua religie: religia automobilului. Adeptii acestei religii, nu multi, dar suficienti, sint "cavalerii" cu pedale, volan si schimbator de viteza, care, zilnic, iau in stapinire tara si-o curata de pietoni prea lenti sau de alti soferi care merg prea incet si cu prea multa atentie. Cu cit defriseaza mai multi indivizi sau turtesc mai multi stilpi de beton ce cad peste oameni nevinovati, cu atit pasiunea lor devine mai arzatoare. Marcile de masini sint arhanghelii lor, iar calul-putere singura notiune produsa de creierele lor infierbintate.
Ce sa va mai spun? Luati-va tancuri, veti fi, cit de cit, in siguranta!
Zilele acestea am tot privit siderat circulatia de pe arterele Brailei. Normalitatea nu dura decit un minut, doua. La fiecare doua minute, aparea cite un "erou" al soselelor brailene, care intra temeinic cu 80-100 km/h direct in trecerile de pietoni. Evitarile de ultim moment, frinele duse pina la limita infarctului, strecurarile la milimetru printre oameni si alte masini, demarajele in tromba nu faceau decit sa-ti dai seama ca doar un miracol continuu se opunea ca soseaua sa nu se umple rapid de miini, picioare si capete. Probabil ca in lipsa acestui miracol, o duba speciala ar fi trebuit sa treaca si sa adune, dupa instalarea linistii, trupuri imprastiate pe asfalt. Poate semafoarele instalate in punctele fierbinti ale orasului vor mai domoli rafuiala soferilor cu pietonii si cu alti soferi.
E normal sa-ti doresti o masina si e bine s-o ai, iti rezolva multe probleme. E normal, de asemenea, sa-ti si pierzi putin capul cind te sui in ea si sa te crezi vreun zeu, dar e anormal sa nu-ti vii in simtiri si, oricit de greu ti-ar fi, sa nu ajungi la concluzia ca o viata de om face mai mult decit o masina. Provocat de un prieten, am vizionat curios o serie de accidente, de pe tot globul, surprinse intimplator de camerele de luat vederi. In multe dintre ele, dupa ce masina ia in plin un pieton, soferul coboara impacientat si reflexul lui este, de necrezut, acela de a vedea starea masinii, de a evalua paguba, nu de a constata daca victima mai traieste sau nu. Un alt caz, oarecum altfel, l-am vazut pe viu, la intrarea in parcarea unui supermarket din Bucuresti. In timp ce o doamna coboara cu fiica ei din masina, o alta masina opreste cu chiuituri si din ea coboara impetuos un domn. Domnul se repede si, fara o vorba, ii aplica doamnei un pumn in plina fata. Un al treilea domn, aparut din senin, incepe sa-l toace marunt pe domnul care i-a repezit doamnei pumnul intre ochelari. Explicatia vine dupa 10 minute de urlete, singe si haine rupte: doamna, inainte de a parca, a trecut mult prea aproape de masina domnului care i-a stilcit septul si acest domn, pentru ca masina lui era "nou-nouta", nu din alt motiv, a cedat nervos, s-a luat dupa doamna, dar a atins spoilerul masinii celui de-al doilea domn, care, la rindul lui, gindindu-se la cit de multi bani va costa spoilerul, s-a dus si el sa-l schilodeasca pe nemernic.
In occident, obsesia pentru masina a inceput sa se atenueze. Pina la urma, omul cu capul pe umeri a ajuns la concluzia ca masina este doar un obiect ce trebuie folosit cu discernamint si nu cu intentia de a-ti strivi vecinul. In Romania, acest hobby mortal a facut sa se nasca o noua religie: religia automobilului. Adeptii acestei religii, nu multi, dar suficienti, sint "cavalerii" cu pedale, volan si schimbator de viteza, care, zilnic, iau in stapinire tara si-o curata de pietoni prea lenti sau de alti soferi care merg prea incet si cu prea multa atentie. Cu cit defriseaza mai multi indivizi sau turtesc mai multi stilpi de beton ce cad peste oameni nevinovati, cu atit pasiunea lor devine mai arzatoare. Marcile de masini sint arhanghelii lor, iar calul-putere singura notiune produsa de creierele lor infierbintate.
Ce sa va mai spun? Luati-va tancuri, veti fi, cit de cit, in siguranta!
