Aud ca un politist egiptean a avut parte recent de o supriza deosebit de placuta: cautind o toaleta, el a descoperit, intimplator, un vestigiu arheologic foarte important, extrem de valoros, vechi de peste 3.000 de ani. Omul legii, aflat la circa 10 km de orasul templelor, Medina Habu, din Egiptul Superior, se indrepta in fuga spre un WC, cind s-a impiedicat, rostogolindu-se citiva metri. Dupa ce a reusit sa se ridice, politistul a observat ca prin cadere, a imprastiat nisipul desertului, iar la suprafata a iesit un vas de lut. Ulterior, acolo a fost descoperita o intreaga comoara.
Ce noroc pot sa aiba unii! La noi, mai rar vezi asa ceva, fiindca politistii nostri sint mai destepti decit ai lor, nu-s prosti, sa dea in gropile latrinelor. In plus, cine are "bafta" sa cada in apropierea vreunei gropi de acest gen, nu gaseste decit treaba aia mare, sau pe cea mica, pe care o face romanul din popor, ca omul, pe de laturi. Acum, e adevarat ca se spune ca, daca se nimereste sa calci in chestia respectiva, ai noroc, dar cine a stat sa verifice asemenea perla a intelepciunii populare?! Ma intreb daca norocul despre care vorbim apare numai in momentul in care calci in rahat, sau si daca maninci din el, fiindca, in acest caz, unii politicieni ar fi norocul intruchipat. O dovada ca au noroc este simplul fapt ca unii dintre acestia au rezistat in politica mai mult de 20 de minute, ba chiar au impresia ca sint lideri de nivel regional si national si, uneori, pentru ca reprezinta un partid aflat pe val, mai sint si alesi. Nu-i vorba, ca si norocul asta chior se mai termina, mai vine si momentul in care nu mai sint alesi si-atunci, in lipsa de cacat, calca in strachini, incercind apropieri contra naturii de fosti dusmani politici si devenind vajnici pupicuristi, in incercarea de a lua norocul direct de la sursa. Si daca nu-si mai gasesc norocul dintii, isi amintesc brusc ca au spus, in trecut, ca va veni momentul in care vor lasa locul celor mai tineri si se retrag, chipurile, desi, de fapt, au fost sau sint pe cale de a fi trasi pe dreapta de rezultatele votului uninominal.
Pe de alta parte, daca stai sa te gindesti, in WC-urile unora dintre romani, de-astia mai cu grupul sanitar in curte, nu gasesti aur, dar poti gasi chestii mult mai pretioase, precum nou-nascuti inca vii, aruncati de mame pe care valorile morale le impiedica sa iasa in lume cu un copil din flori, ca sa nu strimbe din nas vecinii. Presupunind ca-ti tii nasul cu mina si te apropii de o toaleta de-asta, sapata in pamint, daca dai peste vase de lut, mare lucru n-ai facut. Ca sa nu mai spun ca orice descoperire, oricit de valoroasa s-ar dovedi ea, necesita reale sfortari ca sa o recuperezi din materia bruta, ca sa-i spunem asa, in care se afla incastrata, fiindca este de asteptat sa te ia ameteala nu de la surpriza placuta a descoperirii vreunei comori, ci de la aceea neplacuta a descoperirii unui miros pestilential, context in care o gura de aer proaspat ti se pare aur curat. Nu trebuie decit sa va amintesc ca zilele trecute, un localnic din Ianca a murit dupa ce-a respirat citeva minute mirosul de la gazele reziduale provenite de la dejectii, din canalizarea unde intrase, ca sa faca nu stiu ce lucrari.
De-aia zic, ca norocul nu si-l face omul cu mina lui, ci cu picioarele cu care calca in rahat, sau cu gura cu care maninca acelasi lucru. Si-n acest context, pe linie logica, al despre care zice in cintec "Cind s-o-mpartit norocu'/Fost-am eu dus la lucru" e singurul om cu miinile si picioarele curate, care n-a pus gura in viata lui pe politica.
Ce noroc pot sa aiba unii! La noi, mai rar vezi asa ceva, fiindca politistii nostri sint mai destepti decit ai lor, nu-s prosti, sa dea in gropile latrinelor. In plus, cine are "bafta" sa cada in apropierea vreunei gropi de acest gen, nu gaseste decit treaba aia mare, sau pe cea mica, pe care o face romanul din popor, ca omul, pe de laturi. Acum, e adevarat ca se spune ca, daca se nimereste sa calci in chestia respectiva, ai noroc, dar cine a stat sa verifice asemenea perla a intelepciunii populare?! Ma intreb daca norocul despre care vorbim apare numai in momentul in care calci in rahat, sau si daca maninci din el, fiindca, in acest caz, unii politicieni ar fi norocul intruchipat. O dovada ca au noroc este simplul fapt ca unii dintre acestia au rezistat in politica mai mult de 20 de minute, ba chiar au impresia ca sint lideri de nivel regional si national si, uneori, pentru ca reprezinta un partid aflat pe val, mai sint si alesi. Nu-i vorba, ca si norocul asta chior se mai termina, mai vine si momentul in care nu mai sint alesi si-atunci, in lipsa de cacat, calca in strachini, incercind apropieri contra naturii de fosti dusmani politici si devenind vajnici pupicuristi, in incercarea de a lua norocul direct de la sursa. Si daca nu-si mai gasesc norocul dintii, isi amintesc brusc ca au spus, in trecut, ca va veni momentul in care vor lasa locul celor mai tineri si se retrag, chipurile, desi, de fapt, au fost sau sint pe cale de a fi trasi pe dreapta de rezultatele votului uninominal.
Pe de alta parte, daca stai sa te gindesti, in WC-urile unora dintre romani, de-astia mai cu grupul sanitar in curte, nu gasesti aur, dar poti gasi chestii mult mai pretioase, precum nou-nascuti inca vii, aruncati de mame pe care valorile morale le impiedica sa iasa in lume cu un copil din flori, ca sa nu strimbe din nas vecinii. Presupunind ca-ti tii nasul cu mina si te apropii de o toaleta de-asta, sapata in pamint, daca dai peste vase de lut, mare lucru n-ai facut. Ca sa nu mai spun ca orice descoperire, oricit de valoroasa s-ar dovedi ea, necesita reale sfortari ca sa o recuperezi din materia bruta, ca sa-i spunem asa, in care se afla incastrata, fiindca este de asteptat sa te ia ameteala nu de la surpriza placuta a descoperirii vreunei comori, ci de la aceea neplacuta a descoperirii unui miros pestilential, context in care o gura de aer proaspat ti se pare aur curat. Nu trebuie decit sa va amintesc ca zilele trecute, un localnic din Ianca a murit dupa ce-a respirat citeva minute mirosul de la gazele reziduale provenite de la dejectii, din canalizarea unde intrase, ca sa faca nu stiu ce lucrari.
De-aia zic, ca norocul nu si-l face omul cu mina lui, ci cu picioarele cu care calca in rahat, sau cu gura cu care maninca acelasi lucru. Si-n acest context, pe linie logica, al despre care zice in cintec "Cind s-o-mpartit norocu'/Fost-am eu dus la lucru" e singurul om cu miinile si picioarele curate, care n-a pus gura in viata lui pe politica.
