Herta Müller, născută la 17 august 1953 în localitatea Niţchidorf din Banat, a fost premiată pentru că "a schiţat un peisaj al dezrădăcinării cu concizia poeziei şi obiectivitatea prozei", a anunţat Academia suedeză.
"Sunt uluită şi încă nu-mi vine să cred", a declarat laureata într-o primă reacţie.
Primarul localităţii Niţchidorf din Banat, unde s-a născut Herta Muller, s-a declarat bucuros că romanciera a primit această distincţie. "Sunt fericit de ceea ce a reuşit o persoană din localitatea pe care o conduc. Astăzi, Niţchidorf există pe hartă", a declarat pentru AFP Ioan Mascovescu.
Potrivit primarului, casa natală a scriitoarei a fost naţionalizată de comunişti, dar ea a moştenit un teren în zonă, chiar "dacă nu mai vine pe aici".
Studentă şi apoi traducătoare într-o uzină de maşini, Müller s-a opus mereu regimului Ceauşescu şi chiar Securităţii, refuzând să colaboreze cu serviciul de informaţii. În pofida presiunilor la care a fost supusă din această cauză, cea care a devenit joi a 12-a femeie care a obţinut premiul Nobel pentru literatură şi-a continuat lupta.
"Este o mare artistă a cuvintelor", a spus noul secretar permanent al Academiei suedeze, Peter Englund. "Însă ea nu e numai o mare artistă, ea are şi ceva de povestit", a adăugat el.
Încă de la romanul "Ţinuturi joase", scris în 1982, dar cenzurat în România şi publicat abia doi ani mai târziu în Germania, Herta Müller nu a încetat să descrie condiţiile de viaţă sub dictatură, o viaţă însoţită de "corupţie, intoleranţă şi oprimare", notează Academia suedeză. "Este o poveste foarte, foarte puternică cea care se găseşte acolo", a declarat Englund salutând un stil "atât de unic".
"Este suficient să citim o jumătate de pagină pentru a recunoaşte că este Herta Müller", consideră Englund, explicând: "fraze scurte, bogăţie de imagini, o precizie extremă în modul în care foloseşte cuvintele".
Operele sale severe la adresa regimului lui Ceauşescu au fost interzise în România şi Herta Müller a sfârşit prin a fugi în Germania de Vest împreună cu soţul său, scriitorul Richard Wagner, în 1987.
Ea nu a încetat, totuşi, să condamne dictatura şi romanele ei "Vulpoiul era deja vânător", "Herztier" şi "Convocarea", publicate în anii '90, "dau, prin detaliile lor cizelate, o imagine a vieţii cotidiene într-o dictatură împietrită", precizează Academia Suedeză.
Ultimul său roman, "Atemschaukel" (2009) extinde aria contestării descriind exilul saşilor români în Uniunea Sovietică. Opera se bazează pe experienţa trăită timp de cinci ani de către mama sa într-un lagăr de muncă sovietic din actuala Ucraină, începând din 1945. Tatăl său servise în armata Waffen-SS.
Dincolo de "viaţa cotidiană sub dictatură", opera Hertei Müller descrie viaţa minorităţilor lăsate "în afara istoriei comune", viaţa cuiva lăsat "în afara propriei familii chiar", viaţa cuiva care va schimba ţara şi care realizează că aceasta "nu schimbă nimic", a spus Englund.
