Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Nedreptatea, critica, invidia și celelalte aidoma lor, aparent provocate de frații noștri, sunt, de fapt, lipsite de adevăr. Acest jug greu al vederii noastre îl putem da la o parte, pentru jugul Lui Hristos

De Crăciun, Iubirea din Cer S-a născut pe Pământ, pentru a-l urca la Cer.

Ne cere Hristos să ne răstignim, precum a făcut El, pentru a ne urca la Cer? O astfel de lecție a Iubirii nu ne-o cere Dumnezeu. Dar lecția Iubirii trebuie, încă o dată, înțeleasă. Pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al Iubirii.

Iisus a venit în lume pentru a preda oamenilor Iubirea Sa pentru Dumnezeu și pentru oameni. Așa de mult iubește Dumnezeu oamenii și pe Fiul Său, încât, din iubire, Fiul, om născându-se, a arătat oamenilor Iubirea acolo unde oamenii nu o mai vedeau deloc. Necunoscând Iubirea, oamenii vremii L-au batjocorit pe Cruce - mijlocul cel mai de ocară de a fi ucis, cândva -, ucigându-L ca pe un tâlhar, chiar între tâlhari. Însă, deși nevinovat întru totul, Hristos nu i-a criticat, nu i-a blestemat, nu i-a urât, nu S-a plâns, nu a trăit răstignirea ca pe o nedreptate, ci S-a bucurat de Adevăr, pe toate suferindu-le cu Iubire, nelăsând ochii minții Să-L păcălească. A continuat să-i Vadă pe frații Lui, care-L băteau, Îl batjocoreau și L-au dat morții, ceea ce ei chiar erau: frații Lui, purtătorii Chipului Tatălui, purtătorii Chipului Iubirii. Nimic altceva nu a acceptat să vadă. Această vedere a adevărului lor păstrând-o, crucea oamenilor a fost sfințită, cu Iubirea pe moarte călcând.

Aceasta este Învierea. Amintirea deplină a Iubirii.

Împărăția lui Dumnezeu este în interiorul nostru, ne-a învățat Învățătorul. Aici este de găsit și Iubirea, și Învierea, și Pacea.

Hristos ne învață să purtăm și să sfințim cu iubire crucea, din compasiune pentru frații noștri, așa cum El a purtat-o, cu o infinită iubire și înțelegere, pentru a ne apropia, cu toții, de Tatăl.

Din greșită înțelegere, s-a crezut că prețul mântuirii este durerea, pentru a ajunge la Cer. Dar „milă voiesc, iar nu jertfă”. Odată cu Hristos, avem de înțeles porunca Iubirii. Nu de durere avem nevoie pentru Cer, ci de iubire pentru toți frații noștri, atunci când par a ne greși. Credința că ei sunt păcătoși ne ține prizonieri într-o continuă durere, care devine pentru noi un jug greu, care ia formele criticii, nedreptății, invidiei, revoltei, repulsiei și toate formele gândirii care ne fac să nu fim bucuria vieții și să nu purtăm Lumina. Acest jug greu este însă pus de noi, nu ne este crucea ce ne este dată pentru sfințire.

Dar Hristos ne propune, în schimbul durerii, jugul Lui bun, care este jugul Iubirii.

Iar povara pe care o vom duce, împreună cu El, sub acest jug bun, este cea mai ușoară povară: Lumina Învierii.

Dacă un tată iubitor își iubește copiii indiferent de năzdrăvăniile lor, uitându-se la ei cu dragoste pentru nepriceperea lor, dar știind ce vor urma să fie când vor crește, cu atât mai mult Tatăl Ceresc Îi vede pe cei care greșesc, temporar, drept ceea ce ei vor deveni: asemănători lui Dumnezeu, pentru că deja le-a dat Chipul Său. Unde îi este dat să ajungă, omul va ajunge cândva, urmându-și Libertatea de a stabili când dorește să se întoarcă. Casa lui Dumnezeu îl așteaptă, dincolo de timp.

Nedreptatea, critica, invidia și celelalte aidoma lor, aparent provocate de frații noștri, sunt, de fapt, lipsite de adevăr. Acest jug greu al vederii noastre îl putem da la o parte, pentru jugul Lui Hristos și cu ajutorul Lui Hristos, care ne-a predat Lecția Iubirii și ne-a trimis Mângâietor și Sfătuitor.

Mântuitorul ne învață să nu ne lăsăm vederea coruptă. Să vedem adevărul și să ne bucurăm de el în frații noștri, purtătorii Chipului Lui Dummezeu. Să-i vedem buni, blânzi și nevinovați, demni de infinită iertare, atunci când greșesc, fiindcă atunci când par a greși, frații noștri nu știu ce fac. „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34), a spus Mântuitorul, iertând cu milă pe ucigașii Lui, știind cine sunt.

Aceasta este lecția Iubirii. De aceasta a venit Hristos în lume, la frații Lui. Nu pentru a ne învăța durerea, ci pentru a ne învăța Iubirea și Adevărul. Ne arată cuiele și crucea pe care a fost răstignit ca să ne aducă aminte de imensitatea Iubirii Lui pentru oameni, îndemnându-ne să Iubim, în orice circumstanțe, incomparabil mai minore ne-am găsi, față de o răstignire pe cruce. Ne oferă modelul Iubirii ca jug, pentru a ne uni cu El în același jug, ca Fii ai Luminii.

Sfânta zi a Nașterii Domnului pentru frații Lui este un dar infinit, greu de cuprins. De aceea, neînțeles fiind, chiar magii au venit cu daruri de aur, smirnă și tămâie, la Cel ce este chiar Darul. Dar Hristos nu a venit să ia, a venit să aducă oamenilor Cerul.

Să lăsăm Ziua Nașterii Mântuitorului să fie ziua în care ne amintim Darul Iubirii lui pentru noi.

Hristos se naște și, ca în Cer, îngerii cântă pe Pământul sfințit de El. Cu îngerii, să cântăm pentru un An Nou în care să se apropie Cerul de Pământ, Pământul de Cer, astfel încât toate să fie precum în Cer, și pe Pământ.

Să mergem în Noul An cu Hristos, sub același jug bun, alături cu frații noștri, purtători ai Chipului lui Dumnezeu, Fii ai Luminii!

 

29. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre.

30. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.

 (Matei, 11)




Categorie articol: 

Comentarii