Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Nebunii de lângă noi

• pe fondul haosului din sistemul sanitar, al sumelor mici alocate sănătăţii mintale şi al gradului de sărăcie în rândul populaţiei, circa 25% dintre pacienţii cu boli psihice majore - depresie, schizofrenie - nu au deloc acces la medicii psihiatri • în cele mai multe cazuri, spitalele rezolvă episodic crizele, apoi pacienţii sunt trimişi acasă să-şi urmeze tratamentul, dar fără nicio posibilitate de monitorizare • opinia publică este revoltată, afirmând că locul nebunilor nu este în stradă, ci în spitalele de psihiatrie • medicii contrazic însă această mentalitate şi spun că un spital de psihiatrie nu este unul punitiv, iar pacienţii nu pot fi ţinuţi cu forţa, dacă starea lor s-a ameliorat, iar sub tratament de specialitate îşi pot continua viaţa normală în societate

 

“De ce nu-l ţine internat la «nebuni» dacă are probleme cu capul? Îl laşi aşa, în libertate, să facă cine ştie ce nenorocire?!”. Sunt întrebări amestecate cu o doză de teamă şi uimire ce stau pe buzele tuturor celor care se intersectează pe stradă cu vreo persoană cu probleme psihice. Asta cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, s-au înmulţit ştirile referitoare la atacuri, uneori soldate cu crime, săvârşite de persoane cu tulburări mintale. Prin Brăila, există mai multe personaje care, în timp, au devenit cunoscute de toată lumea din cauza comportamentului anormal ce poate degenera oricând în acte de violenţă. Unul are probleme cu “Maica Domnului”, urlând isteric înjurături şi cuvinte vulgare care provoacă disconfort în rândul trecătorilor care-i ies în cale. Altul cere în stânga şi-n dreapta “o mie”, iar cine nu-i spune că-i “dă mâine” riscă să fie luat la bătaie. Un altul cerşeşte prin zona angro-urilor de la TUG, iar din când în când devine violent şi este nevoie ca echipaje ale Poliţiei Locale sau Jandarmeriei să îl ducă la Psihiatrie pentru a fi calmat. Peste o zi sau două, însă, personajul în cauză reapare în zona lui de cerşit, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar mulţi dintre cei care îl întâlnesc din nou pe stradă se întreabă de ce este lăsat în libertate atât de repede, în loc să fie ţinut mai mult timp într-un spital de specialitate la fel cum ar trebui ţinuţi toţi cei ca el. Medicii Spitalului de Psihiatrie din Brăila explică însă că, în conformitate cu legislaţia actuală şi cu posibilităţile sistemului de sănătate, nu se poate face mai mult decât se face deja. “Spitalul de Psihiatrie nu este un spital punitiv (care să pedepsească - n.r.)!”, atrag atenţia medicii psihiatri brăileni. Unitatea sanitară din municipiul nostru este un loc unde persoanele cu probleme psihice sunt tratate şi repuse pe picioare, iar la externare li se eliberează o reţetă medicală. Dacă după ieşirea din spital, bolnavul nu-şi ia medicamentele - cum adesea se întâmplă -, medicii nu au nicio vină, căci respectivul nu mai e în “ograda” lor, ci în grija rudelor ori cunoştinţelor.

Ştim cu toţii cât de violenţi pot deveni oamenii bolnavi psihic, iar internarea lor se face cu greu şi cu forţa. Ambulanţa care îi transportă la Spitalul de Psihiatrie situat pe Calea Călăraşilor este adesea însoţită de un echipaj de Poliţie ori Jandarmerie. Aşa presupune protocolul, însă în cele mai multe cazuri, prezenţa forţelor de ordine este în beneficiul personalului medical. Pacienţii cu afecţiuni psihice nu se abţin de la a agresa fizic medicii şi asistentele ori de la a-i înjura de toate cele sfinte.

 

Nebunii Brăilei, în cifre oficiale

Într-o ierahie a ţărilor cu cei mai mulţi bolnavi psihic din Europa, România se situează pe locul 3, conform statisticilor, peste 350.000 de români suferind de boli mintale, de la depresii până la schizofrenie. Dacă în ţările civilizate statul acordă o atenţie deosebită îngrijirii, tratării şi recuperării acestora, în România, în lipsa unor politici coerente şi a unei finanţări corecte, bolnavii psihic sunt aproape lăsaţi în voia sorţii. Spitalele rezolvă episodic crizele, apoi pacienţii sunt trimişi acasă să-şi urmeze tratamentul, dar fără nicio posibilitate de monitorizare. Concret, atrag atenţia specialiştii, pe fondul haosului din sistemul sanitar, al sumelor mici alocate sănătăţii mintale şi al gradului de sărăcie în rândul populaţiei, circa 25% dintre pacienţii cu boli psihice majore - depresie, schizofrenie - nu au deloc acces la medicii psihiatri. Ceea ce reprezintă un pericol pentru ei, dar şi pentru cei cu care intră în contact.

În Brăila, numărul bolnavilor psihici este într-o creştere uşoară. În 2016, din totalul de 4.777 de pacienţi trataţi şi externaţi la Spitalul de Psihiatrie din municipiu, 1.175 persoane au suferit de afecţiuni psihice. Spre exemplu, 662 pacienţi au fost trataţi de tulburări organice, 394 de tulburări mintale şi de comportament din cauza consumului de alcool, 23 tulburări mintale şi de comportament din cauza consumului de droguri şi 96 pacienţi de Alzheimer. Asta înseamnă un procent de 24,6%.

În 2017, numărul total al pacienţilor trataţi şi externaţi la spitalul de monospecialitate brăilean a scăzut la 4.652, însă a crescut numărul celor bolnavi psihic la 1.345, reprezentând un procent de aproape 29%. Creşteri s-au înregistrat la numărul pacienţilor trataţi de tulburări organice - 763, la cei cu tulburări mintale şi de comportament din cauza consumului de alcool - 460, şi în rândul bolnavilor de Alzheimer - 105. Numai la pacienţii cu tulburări mintale şi de comportament cauzate de consumul de droguri, halucinogene şi alte substanţe psihoactive se constată o uşoară scădere: 17 la număr.

 

Dr. Mariana Iosif: «Nu suntem spital punitiv!»

Am stat de vorbă cu dr. Mariana Iosif, specializată în psihiatrie pediatrică, director medical interimar al Spitalului de Psihiatrie “Sfântul Pantelimon” Brăila, despre nebunii de lângă noi, iar discuţia a început fix cu această replică din partea cadrului medical: “Nu suntem un spital punitiv şi nici nu am cunoştinţă să existe aşa ceva în lume!”. Dr. Iosif ne-a explicat că bolile psihice se declanşează în anumite situaţii din viaţa noastră, însă nu este valabil pentru toată lumea, ci suntem diferiţi în funcţie de “tăria de caracter”. Spre exemplu, reacţionăm diferit în cazul divorţului, stresului, deceselor oamenilor pe care-i iubim ori în cazul problemelor care ne scad stima de sine etc. La unele persoane, se pot declanşa anumite boli psihice, la altele nu. Însă, în opinia medicului specialist, cel mai mult contează suportul familial. O vorbă bună şi un sprijin total din partea celor dragi pot salva, în extrem de multe cazuri, oamenii de la nebunie.

“În cazul pacienţilor cu afecţiuni psihice aduşi la Spitalul de Psihiatrie, tratamentul variază în funcţie de organismul fiecăruia şi dacă e primul episod de manifestare a bolii sau nu. În multe cazuri, medicaţia este injectabilă. Dacă pacientul e la primul puseu, este foarte probabil ca acesta să se refacă în 2-3 zile şi să fie externat, bineînţeles, cu recomandare de tratament. Dacă este o recădere, atunci refacerea durează mai mult, poate chiar şi 2 luni...Însă, după ce ne asigurăm că pericolul a trecut şi că pacientul se simte bine, trebuie să-l externăm. Au existat şi situaţii în care familia nu a dorit ca pacientul să rămână internat în spital, iar atunci nu poţi să te opui voinţei familiei. Pacientul cu afecţiuni psihice pleacă din spital cu scrisoare medicală, cu reţetă medicală şi cam atât. Însă, dacă acesta nu-şi ia tratamentul şi are, din nou, un puseu, şi un altul etc., refacerea e mai grea de la un episod la altul. Deja organismul se învaţă cu tratamentul şi trebuie folosite medicamente mai puternice...Repet, nu putem ţine internat în spital un pacient a cărui stare de sănătate s-a ameliorat, iar sub tratamentul de specialitate şi-ar putea continua viaţa în societate, fără probleme. Nu suntem spital punitiv!”, ne-a povestit dr. Mariana Iosif.

Cadrul medical ne-a mai precizat că, de obicei, în cazul unor bolnavi psihic, există condiţionare genetică, la care, adăugându-se şi condiţiile favorizante, se declanşează boala psihică. Dacă ar exista doar condiţionarea genetică, fără a exista condiţiile favorizante, sunt şanse mari ca boala să nu apară. Tăria de caracter contează extrem de mult, la fel ca suportul familial, iar afecţiunea psihică nu se poate declanşa. Cei slabi, adică fără tărie de caracter, sunt primii care pică în plasa nebuniei.

 

A crescut numărul pacienţilor cu demenţă

Dr. Mariana Iosif a mai precizat că, în ultimii ani, a constatat o creştere a cazurilor de demenţă în rândul persoanelor de vârsta a III-a. Iar când acestea ajung în faţa medicilor de specialitate, de cele mai multe ori, este prea târziu. Cauza ar fi toleranţa membrilor familiei, care nu dau importanţă primelor simptome. Aceştia apelează la doctori doar în momentul în care bolnavul nu mai este în stare să facă un lucru pe care, altădată, îl făcea cu uşurinţă. “Familia tolerează foarte mult. Şi nu e bine, pentru că pacientul ajunge, în multe cazuri, mult prea târziu la noi, când boala e destul de avansată. Ar trebui trase semnale de alarmă în societate. Ar trebui să se facă educaţie sanitară riguroasă pentru recunoaşterea simptomelor în cazul demenţelor, informaţiile ar trebui transmise încă din şcoală, dar şi prin intermediul mass-media. Foarte multă lume citeşte presa scrisă ori se uită la emisiuni tv. Ar fi foarte bine dacă ar fi atins acest subiect, pentru ca recunoaşterea simptomelor demenţei să se facă mult mai devreme de către cei apropiaţi, iar pacientul să ajungă la medic până nu e prea târziu”, a adăugat dr. Mariana Iosif.

 

Nebunii cu victime la activ care continuă să umble printre noi

Din păcate, bolnavii psihic care sunt externaţi din spitalul de specialitate şi nu-şi iau tratamentul continuă să umble, liberi, printre noi. Iată câteva exemple, consemnate de-a lungul anilor, în paginile cotidianului “Obiectiv - Vocea Brăilei”.

În 2016, un bărbat a atacat mai multe femei, în plină stradă, în zona blocurilor Hexagoane. Unele victime ale brăileanului cunoscut cu afecţiuni psihice au ajuns la Unitatea de Primiri Urgenţe, pentru îngrijiri medicale. Agresorul a fost prins de poliţişti, câteva ore mai târziu şi internat la Psihiatrie. După administrarea tratamentului de specialitate, acesta a fost externat. Bărbatul a fost zărit, zilele trecute, plimbându-se pe Calea Călăraşilor, însă nu a mai atacat nicio femeie.

În 2014, un brăilean de 37 ani a fost prins înarmat cu un cuţit într-un maxi-taxi. Poliţiştii i-au întocmit dosar penal şi cam atât. La distanţă de o săptămână, acelaşi brăilean a recurs la un gest de violenţă extremă, pe fondul afecţiunilor psihice. Acesta a băgat groaza în comercianţii de pe Calea Călăraşilor, după ce a spart geamul Agenţiei “Cristian”, situată la parterul blocului D, în zona intersecţiei cu strada Tineretului. Deci, la maximum 500 metri de Spitalul de Psihiatrie. Geamul s-a făcut ţăndări, dar, din fericire, cioburile nu au rănit niciun angajat al firmei. Bărbatul a fost internat la spital. Atunci, o angajată a povestit reporterilor “Obiectiv” că respectivul a mai vizitat agenţia şi chiar începuse să se certe cu unul dintre colegii ei. “Ce să facem acum, aşteptăm să vină să ne omoare? Vă daţi seama că dacă îi dă drumul din spital, vine tot aici. Într-o altă seară, a spart geamurile maşinii fratelui său, intenţia era să-i dea foc”, a povestit femeia, la vremea respectivă.

În 2005, un bărbat în vârstă de 33 ani, din Cazasu, cunoscut cu grave afecţiuni psihice, şi-a înjunghiat cumnatul, provocându-i răni serioase. Medicii i-au salvat viaţa victimei. Un an mai târziu, Tribunalul Brăila l-a condamnat pe agresorul cu afecţiuni psihice la 3 ani de închisoare.

Să nu uităm de răfuiala de pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, din faţa Stării Civile, petrecută anul trecut, în septembrie. În atacul mafiot au fost implicaţi Ionel Băncuţă, zis Oaie, şi Stivensen Băncuţă. Despre acesta din urmă, presa locală a scris, cu mulţi ani în urmă, că este cel acuzat de omorul din discoteca “Millenium”, comis în 2001. Atunci, un tânăr a fost ucis cu sânge rece de către Stivensen Băncuţă, însă agresorul nu a făcut puşcărie la vremea respectivă, ci a ajuns la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, pentru ispăşirea pedepsei, fiind diagnosticat cu probleme de natură psihică.

 

Crima de la metrou

Cea mai recentă, dar şi cea mai terifiantă poveste în care a fost implicat un bolnav psihic lăsat liber pe străzi este cea a crimei de la metrou. La jumătatea lunii decembrie 2017, România era oripilată, după ce o femeie cu probleme psihice a omorât o tânără, în staţia de metrou Dristor. Procurorii care se ocupă de acest caz au stabilit că Magdalena Şerban, în vârstă de 36 ani, a împins o tânără pe liniile de metrou. Victima a încercat să se salveze şi să urce înapoi pe peron, însă agresoarea a lovit-o în cap cu piciorul. În următoarele secunde, tânăra a fost lovită de trenul care intra în staţie şi a murit. Întreaga scenă şocantă a fost surprinsă de camerele video montate în staţia Dristor. După ce poliţiştii au început să facă verificări au aflat că agresoarea Magdalena Şerban a mai încercat să omoare o altă tânără, în staţia Costin Georgian, cu câteva ore înainte de oribila crimă. Din fericire, tânăra s-a luptat cu femeia şi a reuşit să scape cu viaţă. Agresoarea a fost identificată ulterior şi arestată preventiv pentru tentativă de omor şi omor calificat. Crima de la metrou a readus însă în discuţie un subiect delicat: drepturile persoanelor bolnave psihic, dar şi lipsa acută de interes acordat acestor pacienţi, tratamentului şi recuperării lor.




Categorie articol: 

Comentarii