Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Nebuna din pod (fragmente)

Va oferim In acest numar cIteva scurte fragmente In traducere din cel de al doilea capitol al uneia dintre cele mai importante lucrari despre feminism si literatura, The Madwoman in the Attic: The Woman Writer and the Nineteenth-Century Literary Imagination (Nebuna din pod: Femeia scriitor si imaginatia literara a secolului al XIX-lea), publicata de Yale University Press In anul 2000. Volumul apartine a doua cercetatoare In domeniu, Sandra M. Gilbert si Susan Gubar. Sandra M. Gilbert este poetesa si profesoara universitara de literatura engleza la Universitatea din California, In Davis, iar Susan Gubar este profesoara universitara de literatura engleza si studii feministe la Universitatea din Indiana, In Bloomington. Desi se ocupa de literatura feminina engleza a secoului al XIX-lea, volumul celor doua autoare a reprezentat unul dintre momentele definitorii ale studiilor feministe In literatura pentru ca a pus accentul pe importanta politica a scrierilor analizate, In contextul politizarii corpului feminin. Cele cIteva rInduri traduse aici Isi propun sa sublinieze o maniera de iesire dintr-un tipar impus femeilor de societatea patriarhala a secolului al XIX-lea.E debilitant sa fii femeie Intr-o societate (a secolului al XIX-lea) In care femeilor li se pune In vedere ca, daca nu se comporta ca niste Ingeri, atunci fara doar si poate ca sInt monstri. Studii recente, precum cele ale lui Jessie Bernard, Phyllis Chesler, Naomi Weisstein si Pauline Bart s-au aplecat asupra modului In care socializarea patriarhala literalmente Imbolnaveste femeile, atIt fizic, cIt si mental. Isteria, boala cu care Freud si-a Inceput faimoasa investigatie a legaturilor dinamice dintre psyche si soma, este, prin definitie, o “boala feminina”, nu atIt pentru ca Isi ia numele de la cuvIntul grecesc pentru abdomen, hyster (organul care se presupunea, In secolul al XIX-lea ca este “cauza” acestei dereglari emotionale), ci pentru ca isteria chiar se manifesta In principal In rIndul femeilor din Viena Inceputului de secol si pentru ca, de-a lungul secolului al XIX-lea, aceasta boala mintala, ca si alte afectiuni pe fond nervos, era considerata a fi fost cauzata de catre sistemul reproducator feminin, Intr-o Incercare parca de a elabora notiunea lui Aristotel ca feminitatea este In sine o diformitate. si e adevarat ca asemenea boli de adaptare la mediul fizic si social, precum anorexia sau agorafobia, au afectat si afecteaza un numar disproportionat de femei. Bolnavii de anorexie - pierderea poftei de mIncare, auto-Infometare - sInt In principal adolescente. Suferinzii de agorafobie - teama de spatii deschise sau “publice” - sInt de obicei femei, de cele mai multe ori casnice de vIrsta medie, la fel ca si cei care sufera de artrita reumatica. (…)Inconjurata de imagini ale bolii, de traditii ale acesteia si de invitatii atIt la boala, cIt si la disconfort, nu e de mirare ca femeia scriitor si-a autocontemplat disconforturile propriei naturi In nenumarate oglinzi. (...) RespingInd merele otravite pe care i le oferea cultura, femeia scriitor devenea adeseori anorexica si Isi tinea gura Inchisa, desi se plIngea de foame. (...)Si alte boli si disconforturi Insotesc cele doua clasice simptomuri ale anorexiei si agorafobiei. Claustrofobia, de exemplu, opusul paralel si complementar al agorafobiei, este un deranjament pe care Il vom IntIlni In mod constant In scrisul feminin al secolului al XIX-lea. “Problemele” de vedere par si ele sa abunde In vietile si operele femeilor literare, cu Dickinson comentInd direct ca ochiul “i-a fost scos”, George Eliot descriind Roma patriarhala ca pe o “boala a retinei”, Jane Eyre si Aurora Leigh casatorindu-se cu orbi, Charlotte Bronte scriind In mod deliberat cu ochii Inchisi, iar Mary Elizabeth Coleridge scriind ca Orbirea i-a venit din cauza ca “Absolute si stralucitoare/ Razele Soarelui m-au Inabusit pIna cInd au acoperit Soarele”. In fine, afazia si amnezia - doua boli care reprezinta In mod simbolic (dar si parodiaza) tipul de incapacitare intelectuala pe care cultura patriarhala Il cerea In mod traditional de la femei - apar si reapar In scrierile femeilor scriitor In forme mai mult sau mai putin deghizate. (...)E de remarcat aici ca aceste femei care erau printre primele ale sexului lor sa Incerce penita erau infectate sau Imbolnavite In mod evident de sentimente de Indoiala de sine, inadecvare sau chiar de inferioritate pe care educatia lor In “feminitate” pare ca fusese aproape desemnata sa le induca. Discutia dominanta a metaforei paternitatii literare era credinta In sterilitatea literara feminina, credinta care le-a facut pe femei ca Anne Finch sa se gIndeasca cu anxietate ca ar putea fi “Cyphere”, eunuci intelectuali fara de putere. Pentru a iesi din cercul vicios al dominatiei literare patriarhale, femeile scriitor au creat personajul femeii nebune, al vrajitoarei, al celei care nu se conformeaza regulilor societatii “normale” a secolului. In felul acesta, au reusit sa evite a fi judecate dupa aceleasi criterii care ar fi facut din literatura lor una inferioara, numai pentru ca nu se conforma regulilor literaturii masculine si au pus bazele literaturii feminine a secolului al XX-lea. (Prezentare, selectie si traducere de George Sipos)




Categorie articol: 

Comentarii