Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

N-ai cu cine bă, n-ai cu cine! Nişte cioflingari

Podul peste Dunăre de la Brăila, cel mai important proiect de infrastructură  din România postdecembristă, o investiţie de aproape 500 milioane de euro, este în impas. Asocierea italo-japoneză, cea care a câştigat contractul de proiectare şi construcţie, s-a plâns deja că nu poate demara activităţile de proiectare, deşi a trecut o lună de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor. În acest sens, constructorul a transmis Companiei de Administrare a Infrastructurii Rutiere – CNAIR o listă cu probleme care îl împiedică să se apuce efectiv de treabă. Ba mai mult, a avertizat CNAIR că dacă o mai lălăie mult cu rezolvarea lor, asocierea va formula revendicări reprezentând creşteri de preţuri şi extensii de timp. Cu alte cuvinte, nici nu s-a uscat bine cerneala pe ordinul de începere a lucrărilor şi deja ne pasc nişte sancţiuni. Tipic româneşte! Tare mi-e că dacă o ţine tot aşa, într-un an de zile CNAIR va lăsa podul cel puţin fără un picior la câte amenzi o să aibă de achitat. Dracu' i-a pus să se bage-n horă cu japonezii! Ia să fi dat ei frumuşel proiectul unui constructor neoaş, faceau licitaţia acum şi construiau peste vreo 20 de ani, timp în care sugeau şi fonduri şi capital electoral vreo 4 – 5 rânduri de alegeri. Au trecut deja 20 de ani de când ne tot ameţesc cu podul acesta. Ce ar mai fi fost încă 20. O nimica toată. La urma urmei, dacă stăm strâmb şi judecăm la fel de strâmb, podul acesta nu este al lor, nici al nostru, ci al urmaşilor urmaşilor noştri.

Lăsând gluma la o parte însă, este strigător la cer modul în care partea română înţelege să-şi îndeplinească, mai bine zis să nu-şi îndeplinească atribuţiile. Aprobi proiect de sute de milioane de euro, câştigă licitaţia unul dintre marii constructori de poduri ai lumii şi, când să se apuce de treabă, se-mpiedică de nişte reţele de apă/gaz/electricitate etc. Păi, nu vă supăraţi, reţelele astea ar fi trebuit de mult rezolvate, nu să ajungi în situaţia să-ţi bată japonezul obrazul că dormi în bocanci pe timpul şi pe banii lui. E de-a dreptul ruşinos. Dar asta e România, aceştia sunt oamenii care o conduc şi care iau decizii. De aceea avem drumurile pe care le avem şi autostrăzile pe care ... nu le avem. Pentru că de 28 de ani, în România, infrastructura a fost cea mai grasă vacă de muls, cea care a creat imperii şi regi, cea care a susţinut la negru zeci de campanii electorale şi candidaţi.

Eu nu cred că podul va fi gata în timpul şi la suma prevăzute în contract. Şi nu din vina constructorului. Categoric! Nu va fi gata din vina noastră, a românilor, care ar trebui să-i asigurăm frontul de lucru. Astăzi este vorba despre reţelele de utilităţi. Mâine va fi vorba despre exproprieri, procedură care deja s-a blocat la etapa dinaintea depunerii ofertelor. Poimâine, de lipsa de mână de lucru, iar răspoimâine ... Dumnezeu mai ştie de ce ne vom lovi. Şi asta nu-i nimic! Staţi să vină vremea plăţilor. Atunci haos şi ameninţări. Că dacă în 2018 Guvernul  n-a catadicsit să aloce decât 23,8 milioane lei, faţă de minim 60 cât ar fi trebuit, adică 1% din valoarea proiectului, faţă de 15% cât ar fi fost normal, mi-e greu să cred că în 2019 o să plouă cu bani. Şi taman peste Brăila!




Categorie articol: 

Comentarii