Mult timp am crezut că alegerea sălii a fost urmarea unei aşteptări prea optimiste a organizatorului. Dar asta s-a dovedit o impresie falsă, era de vină doar imperturbabilul obicei românesc de-a sosi în ultima clipă. Ne-am ocupat locurile cu mult înainte, orchestra apăruse pe scenă, dar publicul continua să umple sala. Am remarcat în treacăt printre mulţi tineri câţiva parlamentari, pe consilierul personal al Ministrului Culturii, pe Crin Antonescu şi chiar pe Dumitru Dragomir împreună cu soţia. Evoluţiile artiştilor erau reluate pe două ecrane laterale, cu prim-planuri şi montaje reuşite. Iar în spatele scenei mai era un ecran pentru efecte de lumini şi imagini. Publicul a acoperit trei vârste, dar n-a prea coborât sub 18 ani. Lumea era îmbrăcată obişnuit. Cei din orchestră aproape toţi în negru, cu câte o pată decentă de culoare dată de bluza vreunei doamne muzician. Dirijorul Operei Romane - Tiberiu Soare, tot în negru, dar în camaşă. Doar amfitrionul spectacolului, Constantin Teodorescu, a fost în ţinută de gală care s-a potrivit de minune cu tonul cald-optimist-emoţionat în care şi-a prezentat producţia, presărându-şi cuvintele cu umor şi auto-ironii.
Un spectacol desăvârşit
Concertul a început cu Uvertura la Nunta lui Figaro. Dirijorul a fost la înălţime, la cei 32 de ani, un vulcan, energic, hotărât, făcând faţă cu brio amploarei sunetului şi momentului, camarad cu orchestra, jovial cu publicul. De altfel, aducerea atât a publicului intelectual cât şi a tinerilor la aceste concerte este un mare câştig căci, deşi evenimentele artistice nu abundă nici chiar în Bucureşti, e un pariu riscant să propui asemenea "excentricităţi". Alegerea cu gust a repertoriului (Mozart, Schumann, Vivaldi, Beethoven, Ceaikovski, Bizet, Pink Floyd, Jeff Beck, Malmsteen) a fost şi ea un lucru determinant alături de ambalajul multimedia, de sonorizare şi toată bucătăria aferentă. Este remarcabil cât de multe rotiţe a reuşit să angreneze organizatorul concertului, brăileanul Constantin Teodorescu. Evenimentul a demonstrat cum poţi umple o sală de 4000 de oameni cu tineri care au redescoperit plăcerea audiţiei marilor clasici într-un ambalaj modern, un show presărat de surprize, efecte speciale, lumină şi instrumente şi atitudine rock.
Un moment impresionant a fost acela în care David Munoz, un chitarist spaniol din Madrid, care a sosit special pentru acest eveniment, a interpretat două din piesele lui Yngwie Malmsteen cu o tehnică impecabilă.
Momentele cu adevărat înălţătoare au fost presărate cu atenţie pe cele două reprize. Apariţia surprinzătoare a unui grup coral într-una din loje, împreună cu scenografia şi exploziile de lumină au făcut ca sala să se ridice în picioare şi să-l aplaude la scenă deschisă pe Cezar Popescu interpretând Carl Orff - Carmina Burana. În partea a doua a spectacolului publicul a avut parte de un regal, o adaptare ingenioasă şi cu influenţe rafinate româneşti a celebrei KASHMIR a nu mai puţin celebrilor Led Zeppelin, într-o orchestraţie şi interpretare de excepţie a chitaristului Călin Grigoriu secondat de un vocal inedit al artistei cu numele de scenă Nadine.
În final, sala a fost iarăşi în picioare la Bizet - Suite arlesienne, în interpretarea lui Horea Crişovan dublată de proiecţia unui clip format din peste 150 imagini, care sincron cu tema muzicală prezintă istoria modernă a României, revoluţia, mersul chinuit al României către comunitatea europeană.
Finalul concertului a fost "Comfortably numb", un omagiu adus lui Richard Right, membru al formaţiei Pink Floyd, dispărut anul trecut şi, cum altfel, Radetzky March, în care dirijorul, artiştii şi publicul plin de încântare au marcat cu toţii încheierea celui mai spectaculos şi mai bine pus la punct concert din seria "Mozart ROCKS" începută cu numai 3 ani în urmă, pe scena Casei Tineretului din Brăila.
La finalul concertului, Constantin Teodorescu ne-a declarat că una din dorinţele lui ar fi aceea de a reveni anul acesta cu concertul la Brăila, în formula lui cea mai completă, cu Orchestra Simfonică Naţională Radio şi într-un montaj amplu, pe faleza Dunării. Desigur, acest lucru va fi posibil dacă autorităţile locale vor găsi resursele necesare pentru a putea delecta brăilenii cu cea mai finisată formă a acestui produs cultural brăilean 100%.
