Trei pe zi: la 5 dimineaţa, la 2 după-amiaza şi la 10 seara, pentru fiecare din cele trei schimburi. E greu - dacă nu imposibil - de imaginat acum furnicarul de oameni care se îndrepta spre şi dinspre Combinat la acele ore. Tramvaiele înghesuite care te duceau din municipiu către Combinat şi ratele care adunau mii de oameni din tot judeţul şi de care te puteai folosi ca să ajungi sau ca să te întorci de la ţară. Zecile de autobuze care mişunau în ceea ce era, la vremea aceea, o imensă autogară. Un adevărat furnicar de oameni şi maşini, care roia în preajma Combinatului, format, atunci, din două mari întreprinderi: CFA (Combinatul de Fibre Artificiale, botezat mai târziu Dunacor) şi CCH (Combinatul de Celuloză şi Hârtie, redenumit Celhart-Donaris), deservite de centrala construită special pentru cele două, cunoscută acum drept CET.
Crâmpeie de amintiri legate de revederea bunicilor, trezitul la 4 dimineaţa, legănatul chinuit al ratei mă lovesc aproape de fiecare dată când trec cu maşina prin zonă.
Peste 15.000 de oameni lucrau pe platforma industrială de la km. 10. Acum au mai rămas o mână. Restul au rămas izolaţi în satele din care erau aduşi la muncă, s-au apucat de agricultură, de băutură, de furat, au plecat prin străinătate sau au murit.
Dunacor a murit şi el de mult, CET-ul şi-a dat la rândul său anul acesta obştescul sfârşit, iar zilele trecute s-a făcut public şi anunţul oficial de "deces" al Celhart-Donaris, aflat în moarte clinică (adică fără niciun fel de activitate) de vreo 4 ani. O uriaşă platformă industrială va ajunge cu totul la fier vechi, aşa cum s-a întâmplat deja cu întreg Dunacor-ul şi cu cea mai mare parte din Celhart-Donaris, adăugate unui pomelnic mai lung, pe care figurează Stânca, Laminorul, PAL, Progresul, Zagna Vădeni, Fortuna Ianca etc.
De ce s-a ajuns aici? Prost management, conjunctură economică, inconştienţă politică, context global, dezinteres total ori interese ascunse. Aproape că nici nu mai contează. Totul e deja istorie şi, poate, istoria ne va da, cândva, un răspuns, dacă va mai avea vreme de noi sau dacă va mai avea cine să o scrie. Şi poate vreodată, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, copiii vor învăţa, pe lângă epocile pietrei, bronzului, fierului, şi despre epoca fierului vechi.
