Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Moţiunea antireformă, o moţiune anistorică

A doua precizare: preşedintele Traian Băsescu a avut un discurs demn de un preşedinte de stat. Nu l-a făcut idiot pe Antonescu, nu l-a porcăit pe Geoană şi nici măcar n-a amintit de Iliescu. A constatat deplina constituţionalitate a demersului demiterii şi a mulţumit premierului Boc pentru curajul de a împinge reformele înainte. A mai precizat că va începe procesul consultărilor pentru desemnarea unui premier, fără a se abate de la litera şi spiritul Constituţiei.
Cum nici un partid nu are jumătate plus unu din Parlament, premierul este propus tot de Traian Băsescu, nu cum spune marele analist Cristian Pârvulescu, că, dacă se face o majoritate parlamentară, aceasta poate propune preşedintelui un premier. Unii spun că Pârvulescu n-ar prea pricepe Constituţia, dar eu vă spun c-o pricepe bine de tot. Aruncarea cu atâta şiretenie a unei "chestii" de genul ăsta prinde bine la "electoratul" analfabet politic şi dă un sens acestei mişcări pesedisto-penelisto-antireformă, adică o legitimează "politic". Dar votarea moţiunii de cenzură este, pur şi simplu, fără niciun rost, este în dispreţul României şi nu ţine cont niciun moment de interesele acestui stat. De asemenea, nu are nici caracter politic, reprezentând votul unei asociaţii de oameni cu interese comune, care nu au votat împotriva unei viziuni politice, ci împotriva reformării României, împotriva scoaterii acestei ţări din bezna istorică în care mentalitatea rudimentară de tip iliescianist o ţine captivă. Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea pe Legea salarizării, pe Legea pentru desfiinţarea agenţiilor guvernamentale, pe Legea pensiilor, pe Legea educaţiei, pe Codul penal, pe Codul civil... Parlamentarii care au votat moţiunea de cenzură şi-au asumat răspunderea pe NIMIC. PSD şi PNL n-au votat împotriva Guvernului Boc, ci împotriva tuturor acestor legi şi a proiectelor de legi în lucru, au votat împotriva unei Românii care vrea să se smulgă din epoca feudalismului şi să se spele de mirosul împuţit al unui destin care ne-a făcut măscăricii Consiliilor internaţionale, lepădăturile Europei şi lichelele comunităţilor civilizate.
Şi, ca un făcut - vorbă românească, nu!? -, totul este perfect sincronizat cu declaraţia lui Ion Iliescu, declaraţie privitoare la Raportul de condamnare a comunismului: "Eu cred (de la Ion Iliescu zicere) că aşa-zisul raport de condamnare a comunismului este o făcătură nefericită".
Oamenii ăştia - Iliescu, Geoană, Antonescu, etc - trăiesc în alt timp şi într-o altă istorie. În "timpul" în care ei trăiesc nu se întâmplă nimic, absolut nimic, e ca şi cum ai fi mort şi ai ciomăgi oamenii pe stradă ca să jure că eşti viu. În "istoria" lor nu ai de ales decât între Vanghelie şI Becali. Între hău şi neant.
Dar în timpul real şi istoria adevărată lucrurile se văd, totuşi, mai puţin telenovelistic. Avem un regim extrem de fragil. Poate ar trebui cumva modificat, ori în sensul parlamentizării, ori în sensul prezidenţializării.
Hotărâţi-vă ce vreţi să fiţi: ori nemţi, ori francezi!

Citeste blogul lui Cristian Robu Corcan




Categorie articol: 

Comentarii