Mita, subiect fierbinte de dezbatere politică şi motiv de încarcerare pentru mulţi potentaţi ai României, a fost studiată ştiinţific de cercetătorul Ioan Burlacu, avocat, fost ofiţer DNA. Mita a fost subiectul tezei sale de doctorat, "Mita în relaţiile româno-otomane (1400 - 1821)", realizată sub coordonarea reputatului turcolog prof. univ. dr. Mihai Maxim. Moderator al lansării, prof. univ. dr. Ionel Cândea a vorbit despre realizările profesorului Mihai Maxim şi despre vestita arhivă de la Istambul, care conţine peste 1,5 milioane de documente şi peste 500.000 de condici, acte din care şi-a extras informaţiile Ioan Burlacu. Cercetătorul a explicat că ineditul lucrării sale constă în interpretarea juridică a unor evenimente istorice, iar faptul că în societatea actuală fenomenul corupţiei a cunoscut o recrudescenţă remarcabilă a fost un alt element determinant pentru realizarea cercetării. "Am demonstrat că dregătorii otomani, români, sultanul şi domnitorii români, pot fi asimilaţi funcţionarilor publici şi pot fi astfel subiecţi ai infracţiunii de luare de mită, că fenomenul corupţiei a apărut odată cu societatea omenească. În urma cercetării am constatat că Marii Viziri au câştigat averi uriaşe prin mită, că îşi cântăreau aurul, argintul şi perlele cu tonele, că mita a avut perioade de creştere şi descreştere. Fenomenul mitei a cunoscut o scădere considerabilă atunci când şeicii dădeau dovadă de multă corectitudine, iar sultanii erau puternici şi corecţi. Concluzia este că exemplul rău oferit de conducători este urmat cu uşurinţă de supuşi, iar mita a găsit mereu teren prielnic de dezvoltare acolo unde este gradul de sărăcie mai mare, gradul de cultură mai mic, şi unde instituţiile statului nu sunt suficient de puternice pentru a combate fenomenul", a explicat cercetătorul Ioan Burlacu. În finalul prezentării a concluzionat că mita nu o să dispară niciodată.
"Mânăsirea Măxineni", vol II, - o nouă pagină de istorie a judeţului Brăila
A urmat apoi prezentarea volumului doi al cărţii "Mânăstirea Măxineni", semnată de prof. univ. dr. Ionel Cândea. "Volumul de faţă valorifică un fond de documente achiziţionat în 2008, ce aparţinea profesorului Ion Ionaşcu, ilustru arhivist, fond care mi-a fost semnalat de prof. Matei Cazacu de la Paris, care a remarcat existenţa pe piaţă a acestor documente. Sunt 2.000 de documente din secolul al XVII-a până la zi. Unele sunt în slavă, greacă, română, dar scriere chirilică, foarte complicată. Am studiat şi 99 de documente de la 1694, de la Brâncoveanu, şi până la 1820, care privesc pricini ale Mânăstirii Măxineni. Acestea sunt importante din punct de vedere al conţinutului, al limbii, şi al obiceiurilor teribile instituite la noi. Ele vorbesc despre nevoia de înscrisuri a societăţii", a explicat prof. univ. dr. Ionel Cândea.
Cele două prezentări au marcat finalizarea proiectului editorial finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional în cadrul căruia au fost editate cărţile. Parteneri pentru promovarea proiectului au fost: Arhiepiscopia Dunării de Jos Galaţi, Institutul "Nicolae Iorga" Bucureşti, Institutul de Studii Sud-Est Europene Bucureşti, Editura "Omonia" Bucureşti, Institutul de Arheologie Iaşi şi "The Isis Press" Istanbul (Turcia).
