Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Miniaturi

Cu nasul lipit de geam, am stat fascinat, absorbit in miscarea continua si repetitiva a trenuletului. Mai intii trece printr-o gara pe care Woodstock, Illinois sta scris cu litere minuscule. La stinga garii, o cafenea al carei nume, Groundhog Cafe, sta marturie ca piata care mi se intinde in spate este cea in care s-a filmat celebra pelicula omonima. Trenuletul mai trece si pe linga alte edificii care se regasesc in piata. Sint in Woodstock, in nordul statului Illinois, si astept sa intru la un concert al Kingston Trio, vocea protestelor anilor ’60, formatie care va implini in curind 50 de ani de existenta, o performanta enorma in efemera lume a showbiz-ului.Magazinul linga a carui vitrina m-am oprit vinde trenulete miniaturale, nu jucarii, ci adevarate bijuterii tehnice, care reproduc modele adevarate. Machete. Gindul ma poarta la un bun prieten de-al meu din Braila, inginer electronist si mare pasionat de trenulete. Fascinatia pe care o simt in fata micilor masinarii ma face sa ma simt aproape, foarte aproape de el. Ce ne face, insa, prizonieri ai magiei machetelor?Raspunsul mi-a venit dinspre o alta cunostinta de a mea, a carei mare pasiune nu sint trenuletele, ci casutele. Asa-numitele "Snow Village", produse ale companiei de jucarii Department 56 (http://www.department56.com) au devenit o manie a multora dintre cei care au pornit colectionarea casutelor de ceramica acum mai bine de 30 de ani, cind compania a venit cu ideea producerii lor. "Snow village" este o colectie de casute, cladiri de birouri, banci, gari, hoteluri, etc - tot ceea ce e necesar intr-un sat/oras -, care pot fi asezate in forma unui adevarat orasel miniatural. Producatorii au adaugat tot felul de detalii care completeaza tabloul comunitatii de ceramica. Colectionarii pot achizitiona bancute si mosulici care citesc ziarul, patinatori pe gheata, bone cu carucioare, calatori cu trenul, schiori samd.Anul acesta am ajutat-o pe cunostinta mea care colectioneaza casutele cu pricina sa le aseze in sufragerie, un ritual pe care respectiva il urmeaza cu sfintenie in fiecare iarna, inainte de Craciun. Ore intregi am robit amindoi asezind casute, linii de tren, omuleti impietriti pe vecie in aceeasi miscare. La venirea serii am aprins instalatia electrica cu care sint dotate toate cladirile din "Snow Village". In momentul in care micile ferestre s-au luminat, m-a trecut fiorul pe care il simtisem cu citeva zile mai inainte in fata vitrinei cu trenulete. Satucul pe care il creasem noi si la a carui nastere contribuisem si eu, prinsese viata. M-am asezat pe dusumea si am privit indelung spunindu-mi povesti despre micutii din sat. John, brutarul, Mary, bona, Samantha, femeia de afaceri... Pentru ca ii pusesem pe hirtia care le servea drept caldarim, imi permiteam sa le creez identitati si existente. Imi permiteam sa le organizez viata. Puterea unica pe care mi-o dadea indeletnicirea cu pricina m-a facut sa realizez ca sintem fascinati de miniaturi pentru ca in lumea lor minuscula sintem dumnezei. Concepute si organizate de noi, lumile miniaturale, trenuletele carora le dam viata cu o baterie, ne servesc pentru satisfacerea nevoii de a fi Creator. Acolo, in fata micilor ferestre luminate, mi s-a parut ca acea lume imi apartine si ca o pot face asa cum mi-as dori sa fie si lumea in care traiesc. Cred ca acum ii inteleg mai bine si pe pasionatii jocurilor de strategie de tipul "Age of Empires".




Categorie articol: 

Comentarii