Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Mindria Brailei

Braila se poate mindri cu trei nume care au facut acest oras cunoscut atit pe plan national cit si pe plan international. "Braiconf", "Elvira" si "Siltex" sint trei marci care spun multe despre Braila si, aspect foarte important, e vorba de lucruri bune. De ani de zile, cele trei firme imbraca barbati si femei din intreaga tara si produc haine care se pot bate oricind cu cele produse de firme de renume international. Meritul pentru succesul acestor afaceri il poarta trei femei care si-au petrecut majoritatea vietii inconjurate de materiale, textile, tesaturi, tipare, modele si care sint obisnuite sa munceasca la foc continuu pentru a obtine ce isi doresc.

34 de ani la conducerea "Braiconf" Braila

Anica Nisioi este mina de fier in manusa de catifea care conduce "Braiconf" din '73. Asa cum ne-a povestit chiar ea, surprinzator e faptul ca nici macar nu si-a dorit sa lucreze in confectii, visul ei si preferatele ei fiind tricotajele. Soarta i-a rezervat insa o surpriza care s-a transformat intr-o aventura de o viata: "Aventura “Braiconf” a inceput in '73 cind societatea era inca o intreprindere de stat. Mie nu imi placeau confectiile...Visul meu de o viata au fost tricotajele, dar pentru ca am vrut, dupa terminarea facultatii sa lucrez acasa, in orasul meu, a trebuit sa imi placa confectiile. Puteam sa ma fac cadru universitar, pentru ca la nota cu care am terminat facultatea aveam posibilitatea asta. Dar am vrut acasa". Ne spune melancolica ca 34 de ani din viata si i-a petrecut in cadrul "Braiconf", timp in care a avut si alte alternative dar patriotismul, poate pentru unii absurd, au impiedicat-o sa "abandoneze nava": "Am avut mereu, chiar si acum am, oferte din alta parte, chiar si din alte tari, sa manageriez firme de acolo. Dar patriotismul, sa zicem, m-a facut sa nu plec. Imi place acest oras si el e acasa pentru mine. Poate in alta parte as fi cunoscut un succes mai mare, dar eu am vrut sa fac tot ce se poate in acest oras". Este multumita de ce a reusit sa faca in cadrul "Braiconf" si e multumita de oamenii cu care lucreaza, fapt care spune ca a ajutat-o sa razbata in mediul de afaceri autohton. "Eu in general am avut o comunicare buna cu toti partenerii. Asa sint eu. Sint un om foarte deschis si asta m-a ajutat foarte mult". Desi nu are aproape deloc timp pentru ea, spune ca, in atitia ani, a reusit sa isi dezvolte un sistem care sa ii permita sa nu isi neglijeze familia foarte tare: "Eu m-am lasat mereu la urma pe mine. Ceilalti au contat. Rareori imi satisfac o mica placere. Probabil ca, mai tirziu, imi voi dedica mai mult timp si mie, dar nu sint genul care sa nu fac nimic". Ca femeie care a trecut si prin regimul comunist, dar si prin nebunia de dupa, crede ca mentalitatea oamenilor este cea care face ca lucrurile sa fie posibile sau nu. Despre braileni spune ca sint oameni pusi la punct si cocheti, insa e nemultumita de faptul ca multi nu isi permit sa se imbrace asa cum ar trebui. Despre sine afirma ca se simte la 58 de ani ca in tinerete si ca asta e tot ce conteaza: "Eu ma simt foarte tinara. De aici mi se trage toata puterea de a munci aproape fara intrerupere. Cu noua generatie ma inteleg perfect si asta conteaza atit in relatiile interumane cit si in cele de afaceri. Nu ma simt deloc in virsta. Imi place viata si sufletul e tot ce conteaza ca sa te bucuri de ea, iar sufletul meu e tinar", a mai punctat Anica Nisioi in incheiere.

Imbraca de 15 ani femeile in produse de lux

Mioara Rosioru este sufletul casei de moda "Elvira" si de 15 ani creeaza modele unicat pentru femeile carora le place sa fie elegante si bine imbracate. Ne explica faptul ca meseria ei de baza nu a avut nimic de a face cu pasiunea ei pentru haine, pasiune care s-a transformat intr-o afacere de succes: "“Elvira” a fost de fapt o pasiune care s-a transformat in afacere. Am inceput in 1992 si sint unul dintre putinii afaceristi care a reusit sa supravietuiasca pe piata pina acum. Si au fost niste conditii vitrege cele carora a trebuit sa le supravietuim. La inceput a fost euforia de moment care m-a facut sa continuu, desi afacerea era modesta. Lucrurile au devenit serioase din 1996, cind am avut propriul magazin de desfacere". Crede ca succesul a venit in urma faptului ca este o femeie care stie ce vrea si stie sa se impuna. "Desi mediul de afaceri autohton e unul, sa zicem, dificil, am stiut sa ma fac respectata, chiar si peste hotare. Asta a fost foarte important". E nemultumita de faptul ca statul roman nu isi da interesul ca fimele mici sa se dezvolte: "Daca nu ar fi fiscalitatea asta excesiva, legislatia intortocheata si birocratia sufocanta, multi s-ar putea dezvolta mai bine. Noi tot speram sa se mai simplifice, sa ne fie si noua mai usor, dar cred ca tot degeaba". O alta problema de care se loveste zilnic este cea a fortei de munca: "Eu nu pot sa preiau comenzi din afara pentru ca imi pleaca muncitoarele in alte tari. Si cum intr-o societate de confectii fiecare are locusorul lui bine stabilit si toti depindem unii de altii, nu pot sa ma trezesc ca nu am cum sa onorez comanda, pentru ca mi-au plecat muncitorii, sub mirajul unor venituri mai facile. E drept, ca de multe ori se intorc si cer sa fie primiti inapoi, dar eu nu pot sa fie neserioasa fata de partenerii de afaceri". Mioara Rosioru crede ca succesul in afaceri nu apare decit printr-o continua perfectionare: "Din nefericire, ceea ce am invatat de exemplu in Germania, acolo unde am urmat cursuri de design si management, nu pot sa aplic in Romania decit in proportie de maxim 20%". Rosioru nu apreciaza modul in care autoritatile brailene inteleg sa colaboreze pentru crearea unui mediu de afaceri propice dezvoltarii IMM-urilor. Totodata, crede ca marfa de proasta calitate dar ieftina, disponibila la orice pas, dauneaza grav afacerilor cu marfa de calitate: "Sintem sufocati de chinezarii si turcisme. Iar omul nu da un ban pentru un lucru de calitate ci cumpara mai multe ieftine si vai de mama lor. Din fericire, si aici vorbesc si de Braila, s-a impus si la noi stilul office, asa ca, din ce in ce mai multe doamne cauta costume de calitate si investesc in haine. Insa merge foarte greu, supermarket-urile promoveaza marfa de 2 lei din afara, spatiile comerciale pe care trebuie sa le inchiriezi, ca sa iti prezinti marfa, sint proprietatea unor arabi si turci care cer niste preturi exagerate...,mafia imobiliara nu te lasa sa iti faci treaba... Este destul de greu sa vinzi marfa de pret - a - porter si de lux pe piata romaneasca. Din fericire, brailencele sint in general elegante si stiu cum sa se imbrace".

De 11 ani creeaza tinute casual pentru oamenii activi

Silvia Nanu este cea care in ultimii ani alimenteaza cu tinute casual unele dintre cele mai mari hipermarket-uri si supermarket-uri din tara. Produsele create de "Siltex" sint cautate si apreciate de oamenii activi din toate colturile tarii. Ne explica ca textilele sint specialitatea ei si ca a lucrat in acest domeniu inca din facultate: "In timpul facultatii, care a fost pe acest domeniu, am lucrat impreuna cu sora mea tot felul de rochii si haine, pe materiale pictate de noi de mina si croite dupa ideile noastre. Acum, daca le-as vedea, probabil ca as ride...insa atunci erau ceva". Ne mai povesteste cum s-a ajuns la nasterea "Siltex": "Dupa facultate am venit la Braila pe un post de profesor de vreo 11 materii, la actualul Liceu de Constructii. In paralel mi-am deschis si afacerea mea, pentru ca la “Braiconf” era foarte dificil sa te angajezi, si nu erau locuri. Era un atelier micut, in care lucram eu si inca vreo 2 - 3 muncitoare. Aveam probleme ca nu gaseam materiale bune, era o aventura sa te aprovizionezi. In plus, nu am realizat atunci ca pot sa ies din tara si sa vad ce se intimpla in alte parti si sa cumpar materiale de calitate. In citiva ani insa lucrurile s-au schimbat". Silvia Nanu ne povesteste cum a trecut prin diferite etape cu creatiile ei, cochetind ani de zile si cu confectiile din piele, cu cele din scai si cum a incercat sa se perfectioneze participind la tirguri nationale si internationale, atit de produse finite cit si de materiale. "Pina acum 11 ani, ce se facea era o tentativa de comert civilizat, dar de cind am inceput sa lucreze cu unul dintre cele mai mari hipermarket-uri din tara, am invatat ce inseamna sa faci cu adevarat afaceri...In 11 ani s-au schimbat lucrurile. Am inceput apoi sa lucram cu mai multe hipermarket-uri si am ajuns la faza in care avem in acelasi timp 6 colectii diferite, pentru 6 magazine diferite". Este nemultumita de faptul ca afaceristii romani din domeniu nu inteleg inca sa faca afaceri la nivel inalt: "Daca comand tesaturi din Romania exista riscul sa ma trezesc cu alta marfa decit cea pe care am comandat-o. Asa am patit acum citiva ani cind era sa intru in colaps din cauza asta. Asa ca acum lucrez cu furnizori din afara. Si productia, 10% din ea, se realizeaza in China, cu materiale furnizate de mine, deoarece costurile sint mult mai mici". E multumita de faptul ca a reusit sa transforme afacerea ei intr-una de familie, insa sub alt aspect decit cel la care te duce cu gindul aceasta expresie: "Majoritatea celor cu care lucrez sint alaturi de mine de la inceput. Am familii intregi care lucreaza cu mine. Sintem putini dar uniti. Aproape toti s-au format in cadrul “Siltex” si sintem ca intr-o familie aici, ne impartim treburile si totul merge bine". Planurile de viitor sint multe si poate unele nebunesti, insa Silvia Nanu nu e o persoana care sa se lase intimidata de greutati. "As dori ca pina in 2009 sa mai deschid inca 9 spatii in orasele mari din tara. As vrea sa imi deschid si propriile magazine, cu colectii diferite fata de ce vind in hipermarket-uri. Eu zic ca in atitia ani, am reusit sa am locul meu pe piata si sa ma impun". In legatura cu visurile nebunesti, acestea sint legate de retragerea din afacerea cu haine si de deschiderea unei gradinite si a unei scoli primare. "Sint foarte nemultumita de invatamintul din Romania. Singurii care mai fac treaba sint invatatorii. Profesorii numai se pling si nu ofera nimic copiilor, dar au pretentii exagerate. Un alt vis de al meu ar fi sa deschid o clinica de kinetoterapie la Braila. Copilul meu are nevoie de asa ceva si nu are cine sa ii faca la Braila. Mergem in alte parti din cind in cind sa ne invete exercitii si tehnici noi. Nu se poate asa ceva. Noi sintem norocosi, dar alti copii chiar trebuie sa fie ajutati si nu are cine". O mai nemultumeste modul in care autoritatile trateaza orasul care ii este atit de drag: "Eu nu am plecat din Braila de dragul Dunarii. Pur si simplu nu ma pot desparti de ea. Dar nimanui nu ii pasa de ce se intimpla aici. E intolerabil.. Un oras ca asta ar putea trai numai din turism, dar tot ce inseamna Primarie si autoritate pur si simplu nu fac nimic. Ar fi atitea care s-ar putea face aici....E inadmisibil. Autoritatile ar trebui sa deschida odata ochii si sa faca ceva si pentru braileni", mai adaugat pornita Silvia Nanu.




Categorie articol: 

Comentarii