Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Minca-o-ar tata!

Fiica primarului Brailei, Aurora Simionescu, a cistigat vineri seara premiul "Omului Anului", decernat in cadrul Galei "10 pentru Romania", gala organizata pentru a patra oara de catre Realitatea TV. Braileanca, in virsta de 24 de ani, este doctorand in cadrul Institutului Max-Planck din Germania si face parte dintr-o echipa de astrofizicieni de la institutul german si de la alte doua institute olandeze, care a detectat pentru prima data un fragment din masa de "materie obisnuita" inca necunoscuta oamenilor. Ideea care a dus la aceasta descoperire i-a venit tinerei in vara anului trecut, intr-o discutie cu colegii de cercetare. Despre aceasta uimitoare descoperire, Aurora Simionescu a precizat ca universul este compus, in proportie de 95%, din substante cu compozitie inca necunoscuta: materie intunecata - 21% si energie intunecata - 75%. Restul, circa 4 - 5%, este format din asa-numita "materie obisnuita", barionica, adica protoni, neutroni. Daca numaram toate obiectele, de exemplu stele, galaxii si adunam toate masele acestor obiecte, nu se ajunge la aceste procente, ci la jumatate din ceea ce s-ar astepta. Ca urmare, cercetatoarea isi pune intrebarea unde este restul. De asemenea, observatia ei este si parte a tezei de doctorat pe care o va prezenta Universitatii din München si a fost facuta cu ajutorul telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agentiei Spatiale Europene, folosit intiia oara in 1999.

Inca din gimnaziu, olimpica la fizica

Prezenta ieri la deschiderea patinoarului alaturi de tatal si de mama ei, Aurora ne-a vorbit despre cum a ajuns sa faca acest lucru si cum s-a dezvoltat pasiunea ei pentru astrofizica: "Pasiunea pentru fizica a inceput de foarte mult timp, inca din clasa a VI-a, cind am cistigat primul premiu la concursul “Evrika”, care se desfasura la Braila. Asta m-a incurajat, iar apoi am mers de mai multe ori la olimpiada nationala. Pot sa spun ca prima care m-a inspirat a fost profesoara mea de fizica de la Murgoci... Am fost foarte bune prietene si am lucrat impreuna foarte mult pentru olimpiade. Pasul al doilea, pasiunea pentru astrofizica, a venit dintr-o carte pe care mi-a cumparat-o mama mea, cred ca de la anticariat, un manual de astrofizica de anul I de la Universitatea Caltech. M-a fascinat pentru ca nu invatasem asa ceva niciodata la scoala si mi s-a parut o aplicatie interesanta a fizicii. Am ajuns apoi la Universitatea din Bremen cu ideea, venita din acea carte, ca vreau sa invat mai mult despre astrofizica. Profesorul de la Universitate este o persoana extraordinara, care m-a inspirat si ma inspira foarte mult, mi-a transmis pasiunea lui pentru astrofizica si, practic, el a fost cel care mi-a insuflat convingerea finala pentru acest drum".
Tinara cercetatoare ne-a povestit cum a ajuns sa se pregateasca direct pentru doctorat, desi inca nu avea gradele necesare care se aplica in Germania pentru a face acest lucru: "In Germania au ceva numit “diplom”, care este ceva mai mult decit o licenta, dar mai putin decit un doctorat. Cu acel “diplom” te duci direct la doctorat. Eu am avut numai licenta, dar daca am fost direct acceptata de Max Planck pentru rezultate, atunci universitatea a gasit o solutie de a-mi echivala studiile, am dat niste examene de echivalare si asa m-am putut inscrie direct la doctorat".

Pasionata de dans si de dezbateri

Curiosi cum arata o zi din viata unui cercetator in astrofizica, am intrebat-o pe Aurora Simionescu care este de obicei programul ei. "Programul poate diferi de la zi la zi. In general, muncesc dupa ora 11.00, pina seara tirziu. Ma duc la birou, unde am toate datele si lucrez pe calculator... Acolo totul se lucreaza numai pe calculator. La prinz merg cu colegii la cantina si acolo discutam despre ce rezultate a avut fiecare... Desi, teoretic, atunci ne relaxam, se poate spune ca muncim in continuare... Apoi ne intoarcem iar la birouri si muncim pina seara tirziu. Evident ca sint zile in care ai inspiratie si te prinde noaptea la birou, dar mai sint si zile in care pur si simplu nu ai inspiratie, asa ca nu are rost sa te mai duci la birou. Atunci intervin celelalte hobby-uri". Am intrebat-o ce poate sa mai pasioneze un astrofizician in afara de particule, stele, galaxii si alte asemenea, iar raspunsul a venit prompt, insotit de un zimbet: "Dansul si dezbaterile. Am facut dansuri de societate, iar acum, de vreo trei ani, fac salsa. In legatura cu cealalta pasiune a mea, dezbaterile, as vrea ca asta sa devina un fel de sport, cum e sahul, si in Romania. Este vorba despre discutii in contradictoriu cu reguli. Cineva alege o tema, iar persoanele care formeaza echipele pro si contra sint trase la sorti. Asa ca, uneori, te poti trezi ca trebuie sa sustii cu argumente solide un subiect cu care, in mod normal, nu ai fi de acord. Ai 15 minute la dispozitie sa pregatesti un discurs de 7 minute, in care, daca esti al treilea sau al patrulea, trebuie sa contracarezi argumentele celorlati, pe care, pina atunci, nu le luasesi in calcul. Este extrem de interesant", ne-a explicat tinara.

S-a adaptat foarte repede la viata departe de casa

Legat de dorul de casa, fiind plecata atita timp, Aurora Simionescu spune ca deoarece ii place ce face, iar in acelasi timp intra si in contact cu oameni din culturi diferite, asta o determina sa nu simta lipsa familiei atit de mult: "Prima data am plecat cu o bursa in America, in clasa a XI-a. Apoi, dupa liceu, am tot fost plecata... Nu mi-a venit greu sa ma adaptez. Sint foarte interesata de a intilni culturi diferite. La Bremen au fost multi romani, dar si europeni, asiatici, americani, persoane din America de Sud. La institut avem in special vest - europeni, dar sint si din alte tari. Ma pasioneaza asta, astfel incit sa nu simt lipsa familiei foarte mult".
Am intrebat-o daca are timp si de o relatie si ne-a spus ca are un prieten care e ...astrofizician. "Si prietenul meu e tot cercetator in astrofizica si uneori e mai bine ca pot discuta despre ce ma intereseaza cu o persoana care intelege exact. Mai sint si momente cind ne certam fix pe aceasta tema... E inevitabil...Dar avem si clipe cind pur si simplu nu vrem sa mai vorbim despre munca si sa facem orice altceva. Am calatorit foarte mult impreuna, ne place sa vedem lumea, cu scuza participarii la diferite conferinte de astrofizica sau nu", a adaugat rizind.
Am vrut sa stim daca nu i se mai intimpla, in special prin Romania, sa se uite lumea ciudat la ea. "Probabil cei care nu ma cunosc cred ca am capul mare sau sint ciudata. Cei care ma cunosc, mi-au spus ca nu se asteptau sa pot sa le explic cu ce ma ocup, astfel incit sa inteleaga, desi probabil cred ca studiez un obiect putin ciudat. Dar banuiesc ca mai sint unii care cred ca sint “out off this world”".

"Acest premiu nu este important numai pentru mine, ci pentru toti cercetatorii romani"

Despre nominalizarea la "10 pentru Romania" si despre faptul ca a fost desemnata "Omul anului", Aurora Simionescu spune ca a fost extrem de surprinsa: "Eram la San Francisco si m-a trezit telefonul dat de organizatori...Initial, nici nu am realizat ce s-a intimplat. A fost o surpriza enorma. Nu ma asteptam sa fie apreciate la acest nivel astfel de rezultate in tara. Cred ca acest premiu nu este important numai pentru mine, ci pentru toti cercetatorii romani... E foarte important. Pe mine ma intreaba lumea des “Ce faci cu astrofizica? Cu ce te ajuta in viata?”. Uite, ce s-a intimplat acum e un raspuns pentru toti cei care sint intrebati asta. E un mic raspuns. Pentru ca exista apreciere, exista si o motivare. De asta imi place sa fac asta.... Ar fi fost mai interesant sa o fac in tara, dar inca nu sint conditii. Cu toate astea, exista semnale ca lucrurile se imbunatatesc, iar asta imi da speranta".




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii