Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Managerul de proiect este cheia succesului

Articolul aparut in ziarul OBIECTIV - Vocea Brailei din data de 1 septembrie "Autoritatile locale nu sint in stare sa cheltuie asa cum trebuie banii dati de Guvern" m-a intrigat.
Cred ca principala problema care trebuia rezolvata , adica obiectivul care trebuia atins era “repararea scolilor” si nu “cheltuirea banilor”. Mai mult decit atit, repararea scolilor trebuia sa se faca in contextul unor constringeri clare: incadrarea intr-un buget, incadrarea intr-un termen de executie limita (posibil 15 septembrie) si atingerea unui nivel de calitate, respectiv atingerea specificatiilor asa incit scolile sa primeasca aviz de functionare. Sintem deja tara membra cu drepturi depline a UE si trebuie sa ne respectam obligatiile. Daca pina acum, in fiecare an, pe data de 15 septembrie cind incepea un nou an scolar constatam ca un procent destul de mare dintre scoli nu primeau Avizul de Functionare, dar cursurile se faceau si in acest context, de anul acesta ma asteptam sa existe o schimbare de atitudine, dar din cite vad, atit pe plan national, cit si pe plan local, nu s-a schimbat nimic.
Cum este posibil sa se deruleze proiecte economice (ca cel din cazul de fata "RENOVAREA SCOLILOR" ), cu un buget de peste 15.000 de miliarde lei vechi (cincisprezece mii de miliarde) fara sa existe un proiect in acest sens si un manager de proiect? Acesta este de fapt un proiect destul de mare, atit ca fonduri, cit si ca arie geografica de desfasurare. Sa te apuci de acest proiect fara un manager de proiect, fara o echipa de proiect care stie cum se executa si cum se monitorizeaza asemenea proiecte ai cele mai mari sanse sa esuezi, ceea ce s-a si intimplat. La un asemenea fond, erau necesare implementarea unor proceduri privind initierea, planificarea, executia, monitorizarea, controlul si inchiderea proiectului la nivel central si local. Numai in acest fel putem avea un control permanent asupra parametrilor proiectului, respectiv CITI BANI AU FOST CHELTUITI, CITE LUCRARI AU FOST EXECUTATE (evident si un raport munca/cheltuieli, adica cit s-a muncit si cit s-a cheltuit) pe toata durata proiectului, asa incit ACUM, pe 1 septembrie sa nu fim pusi in fata unui fapt aproape implinit de a avea scoli cu reparatii neexecutate. Acesta este modelul aplicat de companiile de succes si guvernele din intreaga lume. Si ma intreb de ce la noi, in Romania, inca nu se aplica. Domnul Prefect Nicolae Mitroi este o persoana cu extrem de multa experienta in acest domeniu in care a lucrat (peste 30 de ani). Oricine i-ar fi cerut sfatul putea primi tot ceea ce era necesar sa rezolve problemele tehnice si financiare privind reparatiile din scoli (si bineinteles executia bugetara, adica cheltuirea banilor, deoarece am vazut ca acesta era obiectivul). Dar nu s-a intimplat asa. Pe 15 septembrie copiii vor merge din nou in unele scoli insalubre, neigienizate, fara avize de functionare sau vor fi nevoiti sa invete printre muncitorii care isi fac treaba.
Nu conteaza “cine sint vinovatii”. Nici acesta nu este un “obiectiv”. Conteaza sa intelegem macar unde am gresit. Si personal, cred ca o greseala este data de faptul ca obiectivul stabilit era “cheltuirea unor sume de bani” si nu “repararea unor scoli”, iar cea de-a doua mare greseala este lipsa unui Project Manager si a unei echipe de proiect care sa execute monitorizarea, controlul si raportarea derularii proiectului in toate fazele de executie, sa mobilizeze factorii de decizie pentru intimpinarea si depasirea situatiilor critice si de criza. Numai in acest fel “semnalul de alarma” privind neexecutarea reparatiilor la scoli putea sa vina mult mai devreme si sa poata sa fie depasit, iar pe linga cheltuirea fondurilor alocate, Braila sa se poata mindri cu scoli functionale, curate si cu Autorizatie de Functionare. Existenta rapoartelor de progres ale unei echipe de proiect ar fi intimpinat orice depasire de termen, meciurile cu “cine este ordonator de credite” nu s-ar mai fi jucat, disputele “cine este de vina” nu ar mai fi avut loc. Si asta numai datorita faptului ca “obiectivul” era bine stabilit si ca exista un Project Manager, care stie cum sa elimine “cauza disputelor” si nu efectele... ceea ce se face acum, in al 12-lea ceas.
Ca sa nu creada cititorii ca aceasta problema ar fi aparut ACUM asa “din senin”, ei trebuie informati ca pentru stabilirea cuantumului acestor fonduri au fost necesare niste evaluari si niste propuneri de buget inca din 2006, din care s-au aprobat functie de PIB si de modul de repartizare a fondurilor in buget un anumit procent. Apoi acest buget se cunostea inca de la inceputul anului 2007, repartizat pe trimestre si pe luni. Pai, daca se stiau aceste lucruri, de ce nu s-au facut reparatiile ? De ce nu s-a executat bugetul? De ce nu s-au dus la indeplinire obiectivele? Poate ca este greu de raspuns, poate ca este greu sa gasim vinovati, dar ceea ce cred eu este ca trebuie sa ne concentram asupra cauzelor care au produs acest final. Si mai mult decit atit, trebuie sa ne obisnuim sa atingem rapid obiectivele date de dezvoltarea societatii romanesti, sa ne insusim abilitati manageriale si europene.
Ceea ce vedem acum este NUMAI INCEPUTUL ! Anul acesta am avut foarte, foarte putine Fonduri Europene deoarece, pe de o parte nu au fost facute la timp raportarile solicitate de UE pentru deschiderea finantarilor pina la data solicitata, apoi nu au fost semnate acordurile... s.a.m.d., cert este ca in semestrul I al anului 2007 "am cam stat pe bara" deoarece fondurile accesate au fost foarte putine. Nu departe de bara vom sta si in semestrul II , deoarece nici acum nu sintem pregatiti sa accesam pe baza de proiecte eligibile fondurile europene.
Dar va veni si anul 2008, si 2009... si daca "ne tot miram" asa o sa ajungem la MAREA MIRARE cind vom vedea ca au trecut pe linga noi, romanii, cele 29,5 miliarde de euro din care nu am putut sa accesam mai nimic. Exista MAREA OCAZIE de a avea o DEZVOLTARE ACCELERATA si sa o ratam. De ce? Deoarece "procedurile sint complicate " deoarece "trebuie sa scriem proiecte" deoarece trebuie sa invatam sa aplicam "reguli", sa ne certam cine este ordonantator primar, secundar, tertiar de credite, de ce ...
Imi aduc din nou aminte ce spunea Alvin Toffler "Analfabetii secolului 21 nu vor fi cei care nu stiu sa scrie si sa citeasca. Vor fi aceia care nu pot sa invete, sa se dezvete si sa reinvete"




Categorie articol: 

Comentarii