La trei ani după ce s-a căutat prin buget de peste jumătate de milion de euro pentru a achiziţiona o parte din clădirea în care funcţionează Teatrul "Maria Filotti", CLM Brăila este pus, încă o dată, în situaţia de a umbla pe la propriile buzunare, pentru a le umple, din nou, pe cele ale aceloraşi proprietari. Deşi se părea că povestea clădirii teatrului s-a terminat în 2008, odată cu achiziţionarea corpului B, pe suma de 526.000 de euro, iată că lucrurile nu stau tocmai aşa.
Mai precis, proprietarul clădirii, Bogdan Ionescu Berechet, a câştigat şi ultimul proces pe care l-a avut pe rolul instanţelor, cu privire la clădirea respectivă şi a informat municipalitatea că este dispus să înceapă negocierile.
Acest ultim proces a vizat un etaj de clădire, în suprafaţă de 66 de mp (cel care găzduieşte cabinele actorilor, trei băi şi un grup sanitar) şi un teren aferent de 88 de mp, pe care şi l-a disputat Berechet cu cealaltă familie care a avut drept de moştenire asupra clădirii, adică familia Filipescu. Procesul dintre cele două familii s-a încheiat în luna aprilie a acestui an, următorul pas fiind contactarea CLM Brăila de către Berechet, cu propunerea de oferire spre vânzare şi a acestui rest de clădire. Şi de această dată, Berechet nu s-a limitat doar la a propune CLM un preţ şi a aştepta negocierile, ci a aplicat, ca şi în perioada 2007 - 2008, metoda strângerii cu uşa a autorităţilor, ameninţând totodată şi cu evacuarea.
Reţeta succesului marca "Berechet"
Reamintim aici, pe scurt, cum s-a derulat în 2007 - 2008 circul privind retrocedarea şi apoi achiziţionarea, de către CLM Brăila, a unei bucăţi din corpul B al clădirii teatrului. Teatrul "Maria Filotti", tot ce înseamnă săli de spectacole, săli de conferinţe, a fost donat Primăriei Brăila în 1919 de Dumitru Ionescu. La vremea când a fost construit nu avea nevoie de cabine pentru actori, ateliere şi tot felul de alte dependinţe pentru că nu exista o trupă stabilă, trupele din ţară veneau cu materialele, costumele, decorurile gata făcute. Când în teatru s-a înfiinţat o trupă stabilă s-au amenajat şi cabine, dependinţe pentru actori şi cele necesare pentru activitatea teatrului. În anii '80, când s-a restaurat clădirea, s-au refăcut şi cabinele actorilor, oferindu-li-se confortul necesar, s-au recompartimentat spaţiile pentru ateliere. Toate acestea au fost făcute în casa care era lipită de clădirea teatrului, fosta farmacie "Berechet", pe banii comunităţii.
În anul 2001, moştenitorul clădirii, Bogdan Berechet Ionescu, a făcut o cerere de retrocedare. Abia în 2007 Bogdan Berechet, care n-a avut singur niciun spor în faţa autorităţilor, a împuternicit, în februarie, pe Gheorghe Periverzof pentru ca acesta să rezolve situaţia clădirii şi să o ia în proprietate, ceea ce s-a şi întâmplat foarte rapid.
Pe 2 martie, când a auzit că acel corp de clădire a fost retrocedat, directorul de atunci al teatrului, Veronica Dobrin, a scris direct proprietarului, amintindu-i acestuia că l-a cunoscut foarte bine pe tatăl său, Mihai Berechet, un om de teatru şi, făcând apel la bunăvoinţa acestuia, l-a rugat să găsească cea mai bună şi mai convenabilă soluţie pentru ca această clădire să continue să rămână în spaţiul cultural teatral al Brăilei. Răspunsul, primit destul de repede de la familia Berechet, i-a dat speranţe directoarei Veronica Dobrin. Mai clar, aceştia promiteau că în schimbul montării unei plăci comemorative pe frontispiciul teatrului vor accepta o chirie convenabilă şi doar atât. Ei nu s-au ţinut însă de cuvânt şi, la numai câteva zile, împuternicitul Periverzof a făcut o notificare Primăriei prin care solicita imobilul în natură. Pe 22 martie 2007, Primăria solicita directoarei Veronica Dobrin să explice care este situaţia imobilului, iar aceasta preciza că imobilul se află într-o stare avansată de degradare. A urmat imediat un an de procese, certuri, ameninţări, un întreg circ, potagoniştii fiind pe de o parte proprietarii clădirii, pe de altă parte reprezentanţii autorităţilor locale. Proprietarul cerea 800.000 de euro pe 338 mp şi construcţii în suprafaţa desfăşurată de 777,16 mp şi ba bloca intrarea în teatru, ba făcea spectacol lacrimogen prin CLM. Municipalitatea zicea că întreaga afacere nu face mai mult 300.000 de euro, că ceea se întâmplă e furt la drumul mare, însă, într-un final, în luna aprilie a anului 2008, cu puţin înainte de alegerile locale, adică sub atentul patronaj al primarului de pe atunci, Constantin Cibu, apele s-au liniştit brusc contra preţului de 526.000 de euro, plătibil în 2 rate, până la 1 iunie, acelaşi an.
Superofertă! Cinci cabine, trei băi şi un wc la 90.000 de euro
La momentul respectiv, nu a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare şi unul dintre etajele clădirii cu pricina, cel care adăposteşte cele 5 cabine ale actorilor, 3 holuri, 3 băi şi un grup sanitar şi nici terenul de 88 mp aferent prin indiviziune, deoarece pentru ele se judecau familiile Berechet şi Filipescu. Aşa cum am precizat mai sus, Berechet a câştigat şi această ultimă bucată în luna aprilie a acestui an şi a pornit imediat ostilităţile. Mai clar, pe 22 iunie, Berechet a informat CLM că oferă spre vânzare etajul în suprafaţă utilă de 66 mp pentru suma de 90.000 de euro şi terenul în indiviziune aferent, în suprafaţă de 88 mp, pentru suma de 40.000 euro. Totodată, Berechet mai doreşte încă vreo 48.000 de euro, plata chiriei pentru acele spaţii, pe care teatrul nu a plătit-o pe perioada judecării procesului dintre cei care îşi disputau acea bucată de clădire, adică din 10.08.2008 până acum.
Ca să forţeze mâna Primăriei, pe 12 iulie, Periverzov Gheorghe, mandatarul lui Berechet, se adresează cu notificare prin executor judecătoresc Primăriei, prin care această instituţie este somată ca în termen de 5 zile să negocieze achiziţionarea corpului de clădire şi a terenului respectiv, în caz contrar fiind rugată să predea imobilul şi să achite chiria respectivă, iar în caz de neconformare urmând a fi obligată la daune de 500 lei/zi.
Berechet joacă din nou tare pe cartea evacurării
În urma acestei notificări, secretarul municipiului, Mircea Fudulaiche, a propus constituirea unei comisii care să discute de principiu cu mandatarul lui Berechet, fără ca acest lucru să constituie însă o negociere. Pe data de 29 iulie a avut loc discuţia cu pricina, în care Periverzov a fost anunţat că CLM îşi rezervă dreptul de a face propria evaluare a imobilului respectiv şi în care acesta a anunţat, la rândul său, autorităţile, că îşi menţine preţurile propuse. Pe data de 10 august, Berechet, prin mandatarul său, atenţionează Primăria că îşi vrea cei 48.000 de euro care ar reprezenta contravaloarea chiriei şi că aceasta are la dispoziţie 7 zile pentru a se hotărî dacă închiriază/cumpără spaţiul respectiv sau nu.
Urmare a acestor presiuni, pe data de 31 august, în cadrul şedinţei ordinare a CLM, primarul le-a propus consilierilor să fie de acord cu exercitarea dreptului de preemţiune al CLM asupra acelui spaţiu dar şi cu constituirea unei comisii care să pornească negocierile cu proprietarul. Totodată, primarul a solicitat acceptul CLM pentru efectuarea unei expertize proprii a spaţiului. "După cum ştiţi, o parte din corpul B al Teatrului a fost achiziţionat în 2008, o parte nu, pentru că era în litigiu. Acum litigiul s-a terminat şi proprietarul vrea să vândă. Prin hotărârea de azi (31 august - n.r.) noi ne exprimăm dreptul de preemţiune şi vom face o comisie ca să negociem. Dar trebuie să facem propria noastră expertiză asupra spaţiului, nu putem porni negocierile de la preţul lor de pornire. Oricum, ideea este că trebuie să găsim o soluţie, deoarece este vorba de o zonă foarte importantă din teatru, de care nu ne putem lipsi şi fără de care nu îşi poate desfăşura activitatea".
"Este mai mult decât justificată intenţia de a achiziţiona spaţiile aflate în acest corp de clădire"
De altfel, acelaşi punct de vedere l-a avut şi directorul teatrului, exprimat printr-o adresă emisă către CLM Brăila: "(...)În aceste condiţii, se remarcă în mod nefast lipsa acută de spaţiu pentru serviciile indispensabile scenei (cabine actori, magazii costume, recuzită, etc). Este de subliniat faptul că, în momentul de faţă, cabinele existente nu satisfac conform normelor în vigoare necesarul de spaţiu nici măcar pentru trupa de actori actuală, care reprezintă mai puţin de jumătate din numărul de actori necesar teatrului brăilean. Aşadar, din punct de vedere al utilităţii spaţiului, este mai mult decât justificată intenţia de a achiziţiona spaţiile aflate în acest corp de clădire. (...) Din punct de vedere al fluxurilor, spaţiile aflate în discuţie nu pot funcţiona decât în strânsă funcţionalitate cu cealaltă parte a clădirii, aflată deja în proprietatea municipalităţii, neexistând acces independent către aceste spaţii", spune Mircea Bodolan, directorul teatrului. Acesta mai atrage atenţia că spaţiile la care face referire sunt conectate la sistemul de utilităţi centralizat al clădirii, neexistând practic o posibilitate facilă de separare a lor.
Aşadar, municipalitatea este pusă din nou în situaţia de a cumpăra aceste spaţii, însă rămâne de văzut dacă se va repeta circul mediatic din urmă cu 3 - 4 ani sau dacă, de această dată, negocierile se vor face mai discret şi nu chiar complet în defavoarea bugetului local.
