Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Mănăstirea Lacu Sărat: Oaza de linişte din buza Brăilei

dacă nu aveţi o destinaţie turistică în minivacanţa de Sf. Maria şi nu vă doriţi nimic altceva decât linişte şi aer curat, ei bine, vă puteţi orienta şi spre Mănăstirea Lacu Sărat • situată la doar 5 km de Brăila, în staţiunea cu acelaşi nume, mica biserică a mănăstirii este o adevărată capodoperă din lemn, sculptată în stil maramureşean, cu o turlă- clopotniţă care îţi poartă privirea până la 24 de metri înălţime •aşezământul monahal este completat de două corpuri de chilii cochete, brodate parcă într-o frumoasă grădină, în care domnesc, la loc de cinste, flori de toate formele şi culorile, dar şi legumele bio •tot aici, găsim din 2016 şi un muzeu cu o impresionantă colecţie etnografică, ce merită vizitat dacă aveţi în plan o plimbare spre Mănăstirea Lacu Sărat

 

La doar 5 km de Brăila, în Staţiunea Lacu Sărat, se înalţă semeaţă, printre coroanele copacilor, de aproape 2 decenii, o frumoasă biserică din lemn.  Aparţine Mănăstirii Sf. Pantelimon, un aşezământ monahal construit în mijlocul naturii, la 27 iulie 1996. Pe lângă turiştii care îi trec pragul, locul este însufleţit şi de 7 maici, care îşi au chiliile lângă mănăstire. Tot ele se îngrijesc de bunăstarea lăcaşului de cult, dar şi de muzeul ansamblului monastiresc, de care puţină lume a auzit, dar care merită vizitat.                                 Mănăstirea Lacu Sărat, ce poartă hramul Sf. Pantelimon, a luat fiinţă în anul 1996, când Înaltpreasfinţitul Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos a aşezat aici prima piatră de temelie. Trei ani mai târziu, lăcaşul de cult a fost gata, moment marcat cu sfinţirea bisericii şi binecuvântarea corpului de chilii al mănăstirii. „Hramul mănăstirii este SF. Pantelimon, doctor fără de arginţi, o completare a tămăduirii pe care medicii o dau în această staţiune vestită prin nămolul şi apa sărată vindecătoare. Sf. Pantelimon este cel care dă tămăduirea sufletească celor care caută tămăduirea trupească”, a transmis maica stareţă Pantelimona.

Străjuită parcă de coroanele copacilor, într-un luminiş de pădure, mica biserică se găseşte în mijlocul Staţiunii Lacu Sărat. Prezenţa sa este semnalată, din când în când, de toaca ce anunţă începutul slujbei ori zilele de mare sărbătoare, precum cea a Sf. Pantelimon, considerat ocrotitorul şi vindecătorul bolnavilor, dar şi protectorul mănăstirii. O zi care strânge laolaltă, în fiecare an, peste 1.000 de credincioşi, pelerini veniţi din toate colţurile ţării să înalţe rugăciuni, dar şi să inspire aer curat şi să admire peisajul verde de jur împrejur.

Mica biserică din staţiunea Lacu Sărat este realizată din lemn de brad, în stil maramureşean şi are o turlă-clopotniţă ce se înalţă până la 24 de metri. Aşezământul monahal este completat de două corpuri de chilii cochete, brodate parcă într-un peisaj pitoresc din care nu lipsesc florile multicolore, dar nici legumele bio. Tot aici, găsim din 2016 şi un muzeu cu o impresionantă colecţie etnografică, amenajată, cu mare tâlc, de maica Iustina. „Este o ilustrare şi o certitudine a faptului că veşnicia s-a născut la sat, aşa cum afirma poetul Lucian Blaga”, ne-a şoptit modest maica Iustina.

Deşi nu îngăduie să-şi asume această realizare, iniţiativa înfiinţării acestui muzeu îi aparţine, maica Iustina fiind, de altfel, şi cea care a căutat şi a pus cap la cap obiectele donate de pelerini, le-a restaurat şi, acolo unde a fost cazul, a confecţionat cu mâinile sale o parte din decorul muzeului. Din acest decor, face parte şi un cufăr, de peste 150 de ani, cu care doamnele, în vechime, mergeau cu diligenţa la Paris, dar şi încă 3.000 de alte obiecte ce spun poveşti de altădată. Sunt mărturii ce datează, în mare parte, de peste 100 de ani, donate fie de oameni de bună credinţă, fie găsite, pur şi simplu, în magazii, ori prin poduri de case ori beciuri, şterse de praf, restaurate şi expuse la loc de cinste, în lumina muzeului Mănăstirii Lacu Sărat. Dintre acestea fac parte şi ştergare, peretari şi costume tradiţionale, cărţi, icoane, obiecte de uz casnic din gospodăriile anilor 1.800-1.900, dar şi acte de stăpânire de la 1875. Dintre cele mai vechi şi preţioase obiecte pe care le găsim aici fac parte şi o oală din lut în care se purta borşul la muncile câmpului, veche de peste 160 de ani, dar şi o masă şi un scaun de aceeaşi vârstă. Din rândul frumoaselor exponate mai face parte şi un epitaf din secolul 19, ce ilustrează scena Pogorârii de pe cruce, un obiect care ar fi fost găsit de un poliţist din Brăila şi care a decis să-l dea în grija maicilor de la Lacu Sărat. Tot aici, un loc aparte îl ocupă şi un almanah al satelor de la 1914, în care sunt poezii dedicate familiei regale, dar şi înscrisuri ale acesteia pe care maica Iustina l-a primit în dar de la un enoriaş. În restul timpului, pe maica Iustina o găsim în atelierul de croitorie al mănăstirii, unde coase cât e ziua de lungă veşminte bisericeşti. Face asta de 11 ani, de când femeia şi-a găsit liniştea la Mănăstirea Lacu Sărat, aici unde, spune ea, a fost ajutată şi încurajată să se exprime liber şi să amenajeze acest muzeu aşa cum crede de cuviinţă. O idee născută din pasiune pentru folclor, care a fost hrănită de-a lungul timpului ca o îndatorire faţă de trecut, faţă de strămoşi, după cum o descrie maica Iustina, iar asta se vede şi în picturile sale pe lemn, o altă pasiune a maicii cu care îşi hrăneşte sufletul ori de câte ori are ocazia. De altfel, la  interior, biserica este decorată cu peste 70 de icoane pictate de un artist brăilean, lucrări care vin să completeze o veritabilă colecţie de 9 icoane ce datează din secolul 19, expuse în muzeul mănăstirii.

La Mânăstirea Lacu Sărat vin, anual, să se roage aproximativ 5.000 mii de turişti, fie ei pelerini ori „pacienţi” ai staţiunii balneoclimaterice Lacu Sărat.




Categorie articol: 

Comentarii