Mai avem 2 ani. Inca 2 ani in care putem spera, ne putem amagi cu promisiunile de la inceputul mandatului fiecarui politician.
Optimistii spun ca timpul nu este inca pierdut, ca Romania a facut mari progrese la nivel european, in special la capitolul cel mai controversat: coruptia. Argumente? Pai nu s-a schimbat personalul din administratia publica locala sau centrala, nu s-au scos la concurs atitea posturi ale politiei sau ale jandarmeriei? Nu s-au oferit sanse de afirmare tineretului?
Toate astea ar suna frumos, aproape credibil, daca pesimistii sau realistii nu ar avea la indemina puterea exemplului.
La nivel national, exemplul de conduita morala si reprezentant al Romaniei peste granite, primul guvernator al statului, premierul Calin Popescu Tariceanu, cel care a promis integrarea Romaniei, se trage de sireturi cu ministra Justitiei, Monica Macovei, in vederea unei rezolvari "amiabile" a cazului "Rompetrol". Si codul deontologic?... Macar cel moral?...
Ceea ce nu au realizat cetatenii este ca in acest caz a intervenit codul constiintei: cum ai putea sa-ti lasi la ananghie un bun prieten, asa cum ii este Dinu Patriciu, actionar "Rompetrol", prim-ministrului roman? Mai ales cind toti stim vechea vorba romaneasca "frate, frate, da' brinza-i pe bani"...
Dar brinza e scumpa si pe plan local, nu numai in Bucuresti; atit de scumpa, incit ii poate costa pe scms. Catalin Chivu si pe cms. Sorin Leitoiu functiile pe care inca le mai detin in aparatul politienesc brailean. De ce? Pentru ca dinsii, impreuna cu un personaj bine cunoscut si etichetat drept un model civic, la categoria "asa nu", Titi Sgarcitu, si-au asigurat norocul la loterie, aranjindu-si un mic cistig pe 2006, constind intr-o noua Dacia Logan si cca. 15 milioane de lei vechi.
Cum s-ar zice, norocul si-l mai face omul si cu mina lui.
Mai rau e ca cetatenii simpli, care nu pot atinge in nici un fel acest tip de noroc, nu au primit nici un fel de scuze si nici explicatii atit pe plan local, cit si national. Nu de alta, dar modelul occidental la care tot vrem sa aderam ne prezinta un scenariu simplu in care demisia de onoare este un gest de normalitate.
Dar, cum ar spune optimistii, timpul inca nu e pierdut, noi inca mai asteptam... si asteptam...
Si pina atunci, romani si mai cu seama dragi braileni, sa stam fara grija, pentru ca aceste doua cazuri nu sint decit simple exemple conjuncturale, pentru ca in realitate sint cu mult mai multe. Dar tot asa va fi, pina cind ne vom invata sa nu mai punem lupii paznici la oi, ca ne va da Uniunea afara cu tot cu turma.
Optimistii spun ca timpul nu este inca pierdut, ca Romania a facut mari progrese la nivel european, in special la capitolul cel mai controversat: coruptia. Argumente? Pai nu s-a schimbat personalul din administratia publica locala sau centrala, nu s-au scos la concurs atitea posturi ale politiei sau ale jandarmeriei? Nu s-au oferit sanse de afirmare tineretului?
Toate astea ar suna frumos, aproape credibil, daca pesimistii sau realistii nu ar avea la indemina puterea exemplului.
La nivel national, exemplul de conduita morala si reprezentant al Romaniei peste granite, primul guvernator al statului, premierul Calin Popescu Tariceanu, cel care a promis integrarea Romaniei, se trage de sireturi cu ministra Justitiei, Monica Macovei, in vederea unei rezolvari "amiabile" a cazului "Rompetrol". Si codul deontologic?... Macar cel moral?...
Ceea ce nu au realizat cetatenii este ca in acest caz a intervenit codul constiintei: cum ai putea sa-ti lasi la ananghie un bun prieten, asa cum ii este Dinu Patriciu, actionar "Rompetrol", prim-ministrului roman? Mai ales cind toti stim vechea vorba romaneasca "frate, frate, da' brinza-i pe bani"...
Dar brinza e scumpa si pe plan local, nu numai in Bucuresti; atit de scumpa, incit ii poate costa pe scms. Catalin Chivu si pe cms. Sorin Leitoiu functiile pe care inca le mai detin in aparatul politienesc brailean. De ce? Pentru ca dinsii, impreuna cu un personaj bine cunoscut si etichetat drept un model civic, la categoria "asa nu", Titi Sgarcitu, si-au asigurat norocul la loterie, aranjindu-si un mic cistig pe 2006, constind intr-o noua Dacia Logan si cca. 15 milioane de lei vechi.
Cum s-ar zice, norocul si-l mai face omul si cu mina lui.
Mai rau e ca cetatenii simpli, care nu pot atinge in nici un fel acest tip de noroc, nu au primit nici un fel de scuze si nici explicatii atit pe plan local, cit si national. Nu de alta, dar modelul occidental la care tot vrem sa aderam ne prezinta un scenariu simplu in care demisia de onoare este un gest de normalitate.
Dar, cum ar spune optimistii, timpul inca nu e pierdut, noi inca mai asteptam... si asteptam...
Si pina atunci, romani si mai cu seama dragi braileni, sa stam fara grija, pentru ca aceste doua cazuri nu sint decit simple exemple conjuncturale, pentru ca in realitate sint cu mult mai multe. Dar tot asa va fi, pina cind ne vom invata sa nu mai punem lupii paznici la oi, ca ne va da Uniunea afara cu tot cu turma.
