Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Lupta care n-a început, s-a terminat!

Formularea cinstită era: "Eu nu vreau să fiu votat pentru că întreaga clasă politică s-a săturat şi este enervată de Băsescu..." Pentru că "oamenii" - cu nota asta generală şi generalizantă pe care vrea s-o imprime Crin Antonescu - nu s-au săturat de Traian Băsescu. În schimb, împotriva preşedintelui României clocoteşte o coaliţie de zile mari, cum nu s-a mai văzut până acum, formată din hoarde întregi de oameni politici, oameni de afaceri, tipi îngrijoraţi de dosarele pe care le au la CNSAS sau DNA, analişti politici şi, pur şi simplu, nulităţi entuziaste de toată mâna, de la micii tartori comunali până la şmenarii de cartier. Mă îndoiesc că un simplu cetăţean, preocupat să supravieţuiască de pe o zi pe alta şi înglodat în datorii, s-a săturat şi enervat pentru că Traian Băsescu este singurul preşedinte care a iniţiat o acţiune de condamnare a comunismului sau că a cerut Justiţiei să soluţioneze dosarele privitoare la marea corupţie. De asemenea, tot la fel mă îndoiesc că simplul cetăţean, analizând gafele pe care Traian Băsescu le-a făcut şi le face, trage concluzia că regimul comunist a fost unul legitim, drept şi bun sau că în România de astăzi nu există corupţie.

Adversarii lui Traian Băsescu nu mai sunt simpli adversari politici, simpli oameni de stat cu viziuni diferite. Lupta care se duce a devenit una personală, este lupta unui întreg sistem împotriva unui om. E drept că Traian Băsescu s-a format tocmai în sistemul împotriva căruia a încercat să lupte, şi spun "a încercat" pentru că, de fapt, această luptă nu s-a dezlănţuit niciodată cu adevărat. Vorbim aici de un sistem extrem de bine pus la punct, împotriva căruia nu ar putea lupta decât un alt sistem, bine consolidat, nu un singur om. Nu cunosc motivele care l-au determinat pe Traian Băsescu să lupte împotriva sistemului, dar cunosc motivele pentru care cei din interiorul sistemului s-au aliat, uneori şi împotriva naturii, ca să-l termine pe Băsescu. Enumerarea acestor motive ar lua suficient timp şi spaţiu ca să plictisească pe toţi "oamenii", vorba lui Crin Antonescu, aşa că mă opresc aici, dar nu fără a aminti regula care dinamizează exponenţii sistemului în lupta lor pentru - între noi fie vorba! - nimic: cine nu e cu noi, e împotriva noastră!
Nici Geoană, nici Antonescu, nici Boc, nici Vadim Tudor nu au credibilitatea şi anvergura politică a lui Traian Băsescu. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Chiar dacă Traian Băsescu va candida la preşedinţie şi chiar dacă va câştiga, esenţialul s-a pierdut. Lupta pentru adevăr şi libertate, cum spunea Ticu Dumitrescu, a fost pierdută, şi nu spunea degeaba "adevăr şi libertate", pentru că doar adevărul ne poate face liberi. Nu trebuie să aflăm niciodată cine suntem, de unde venim şi încotro mergem. Nimic nu trebuie scos la iveală. Nimeni nu este răspunzător de nimic. Toţi am fost comunişti. Toţi am fost informatori şi delatori. Toţi suntem cinstiţi, onorabili şi plini de virtuţi. Aşa cum este acum, e bine. Nu trebuie să amintim nici măcar de ziua de ieri, asta o fac doar frustraţii. Şi ultimul mesaj, dar nu cel din urmă, este următorul: hotărăşte-te dacă eşti "pro" sau "contra" lui Băsescu, că dăm drumul la tancuri!

Probabil că, odată, ştiu eu, peste ani şi ani, în România vor fi suficiente automobile şi termopane, suficientă mâncare, suficiente distracţii şi bani din belşug. Dar nodul din gât nu va dispărea. Pare uşor să mănânci de la cel care tocmai l-a jefuit pe vecinul tău din dreapta, dar este o hrană pe care n-ai s-o poţi digera niciodată. Mai târziu sau mai devreme, voma va ţâşni în jeturi puternice, care vor pune baza altor măceluri, fie că le numim revoluţii, răscoale sau simple revolte.




Categorie articol: 

Comentarii