Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Lovitură de teatru la Ateneul Român

Joi seara, pe 10 ianuarie 2019, la Ateneul Român a avut loc ceremonia de deschidere a Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene. Am urmărit cu real interes desfăşurarea acestui eveniment nu doar pentru a-i “vâna” greşelile analfabetei din fruntea guvernului de corupţi şi de păpuşari manevraţi de infractorul Liviu Dragnea, ci şi pentru a vedea, strânşi laolaltă, adevăraţii politicieni ai Uniunii Europene şi demnitarii de tinichea ai politicii dâmboviţene. Un tablou de neimaginat, în care autoîmpuşcatul Adrian Năstase, puşcăriaşul Adrian Severin, slugoiul lui Dragnea - Florin Iordache, fotomodelul cu papion Călin Popescu Tăriceanu, savanta Viorica Dăncilă şi alte ilustre figuri mai mult sau mai puţin expirate se amestecau în vorbă cu reprezentanţii Consiliului Uniunii Europene. Pentru că proaspătul ginerică- Liviu Dragnea fugise cu Irinuca la Verona, să îi cânte serenade despre familia tradiţională sub balconul Julietei, sau, ca să nu dea ochii cu Jean Claude Juncker - preşedintele Comisiei Europene, coana Viorica a ţinut loc de soacră-mare şi a încercat să le intre în graţii înalţilor oficiali afişând  acelaşi zâmbet fals cu care îşi torturează discursurile agramate. Deşi evenimentul s-a desfăşurat într-o adevărată bijuterie arhitecturală, care impunea mult fast, tot timpul am avut impresia că spectacolul în sine era spoit româneşte. De la parfumul, poleiala şi ţinutele elegante ale foştilor sau actualilor noştri guvernanţi, care se bucurau că au prins locuri bune în loje, alături de oficiali străini sau de capi ai bisericilor noastre, răzbătea, dincolo de ecranul televizorului, un miros de naftalină, de searbăd, un iz de ipocrizie sau, de ce nu, de prostie şi de hoţie. Sub aceeaşi cupolă, a Ateneului Român se aflau laolaltă, printre liderii Uniunii Europene, hoţii şi derbedeii care au devastat ani de zile România, iar afară, înlemniţi de frig şi ninşi de revoltă, filosoful Mihai Şora, de 102 de ani, pianistul Dan Grigore şi mulţi alţii, care nu au avut loc în Ateneu. Ei  au preferat să protesteze în faţa Palatului  Regal pentru o Românie demnă, pentru valori europene, în numele milioanelor de români care nu mai îndură atrocităţile actualului guvern.

Dacă pe scena Ateneului Român Viorica Dăncilă, şefa guvernului, a avut, ca de obicei, un discurs anost, plin de banalităţi, iar preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a vrut să impresioneze audienţa într-o engleză îndoielnică, polonezul Donald Tusk, actualul preşedinte al Consiliului European - şi-a susţinut discursul în limba română. Un moment impresionant, în care oficialul european a vorbit fără greşeli în limba română minute în şir, smulgând ropote de aplauze din partea celor prezenţi.  Un discurs presărat cu elogii la adresa României şi a unor personalităţi din România, cu citate din oameni de cultură români, cuvinte spuse cu dezinvoltură, cu eleganţă politică şi cu simplitate. O adevărată lovitură de teatru, o strategie de comunicare elementară, prin care a dat clasă politicienilor noştri care au ţinut discursuri într-o limbă de lemn.

“Sunt foarte mândru şi fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei preşedinţii române a Consiliului Uniunii Europene. Sunt convins că, în aceste şase luni, veţi interpreta cu energie şi înţelepciune o adevărată Rapsodie română. Sunt sigur că preşedinţia dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească şi de europeană ca muzica lui George Enescu. Şi nu o spun doar pentru că ne aflăm la Ateneu în această seară. O spun pentru că ştiu cât de rezistentă şi de creativă este naţiunea română. Cred că, sub bagheta dumneavoastră, orchestra va găsi sunetul potrivit şi că veţi face tot ce vă stă în putinţă pentru a lucra ca o echipă pentru apărarea intereselor Europei. Veţi fi gazdele Europei şi sunt convins că veţi acţiona în spiritul proverbului: Omul sfinţeşte locul. Am încredere, de asemenea, că veţi acorda importanţa necesară respectării regulilor. În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor şi ataşamentul faţă de principii vor juca un rol esenţial. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie: Se apropie viitorul, se aude, se vede /Gândurile pe care le trimit spre el se-ntorc mai repede ca altădată. /Şi-mi trec scântei şuierând în viteză prin suflet, vestindu-l întruna...”

Un discurs fascinant, provocator, plin de trimiteri la o Românie care încă mai poate ieşi din întuneric şi din zidurile care ne încorsetează. Un discurs despre adevăratele valori ale noastre, despre care nici un politician român nu a fost în stare să vorbească.

 




Categorie articol: 

Comentarii