Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Loteria amenzilor

* legal, cine nu îşi plăteşte amenzile trebuie să facă muncă în folosul comunităţii * până acum, nimeni din Brăila nu a fost pus la muncă * până anul trecut, judecătorii interpretau legea în favoarea amendaţilor, însă această optică a început să se schimbe, după o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie * justiţia prea blândă le convine de minune unor personaje precum prostituata brăileancă Mariana S., care, din 2009 până în prezent, a fost amendată de câteva sute de ori * femeia are de plătit 3,4 miliarde de lei vechi, dar până acum nu a dat nimic şi nici nu are de gând să o facă, iar statul nu are ce să-i ia forţat, fiindcă nu are nici venituri înregistrate legal şi nici proprietăţi pe numele ei * în privinţa impozitelor locale, cine nu le plăteşte riscă să-şi piardă casa * anul acesta, la Brăila a avut loc o premieră: Primăria a scos la vânzare două imobile ale unor rău-platnici, o persoană fizică şi o firmă

Un cetăţean oarecare ia o amendă contravenţională şi, bineînţeles, n-ar vrea s-o plătească. Dacă are un venit constant, un cont în bancă sau o proprietate de orice natură nu prea are şanse să scape! Statul pune poprire pe salariu sau sechestru pe bunuri şi până la urmă îi ia banii. Dacă nu are nici salariu, nici casă sau maşină atunci lucrurile se complică. Teoretic, amenda se transformă în ore de muncă în folosul comunităţii. Practic, însă, prea puţini dintre cei amendaţi ajung să dea cu mătura pe străzi sau să îngrijească spaţiile verzi. Neimplicarea suficientă a serviciilor fiscale, legislaţia care lasă loc de interpretări, unii judecători prea indulgenţi, toate acestea fac ca beţivii, cerşetorii, prostituatele, samsarii şi alte asemenea specimene să-şi facă de cap fără să se teamă că vor răspunde vreodată în faţa societăţii.
La Brăila nu există nicio direcţie sau serviciu în cadrul Primăriei, cu atribuţii în supravegherea celor cărora li se transformă amenda în muncă în folosul comunităţii. "Nu avem încă o formulă pentru cazurile trimise de Judecătorie. Direcţia de Asistenţă Socială îi coordonează doar pe cei care prestează ore de muncă pentru a primi ajutoare sociale", ne-a mărturisit primarul Aurel Simionescu. Ce-i drept, Primăria nici nu prea a avut pe cine să trimită la muncă până acum, din simplul motiv că au fost extrem de puţine cazurile când contravenienţii rău-platnici au sfârşit prin a fi condamnaţi de instanţe. Asta deşi există încă din 2001 un act normativ care reglementează genul acesta de condamnări. Este vorba despre Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce prevede că instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia poate dispune înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. Se ajunge aici, însă, doar dacă organele fiscale fac dovada că nu există posibilitatea executării silite a contravenientului, deci acesta nu are venituri înregistrate şi nici proprietăţi.

22amend1
Serviciul de Urmărire din cadrul Primăriei Brăila întocmeşte, anual, mii de popriri pe venituri, pentru recuperarea amenzilor neplătite

Primăria a încasat peste un milion de lei din amenzi

Concret, procedura este următoarea: agentul constatator - adică Poliţia Naţională, Poliţia Locală, Protecţia Consumatorilor, Garda de Mediu, Inspectoratul în Construcţii şi toate celelalte instituţii ale statului care au competenţa de a sancţiona contravenţiile - aplică o amendă, iar persoana amendată are posibilitatea de a o contesta, în termen de 15 zile. Dacă nu a contestat-o sau dacă instanţa de judecată nu a admis contestaţia, atunci amenda devine titlu executoriu, iar organele de urmărire fiscală pot începe procedurile de poprire pe salariu sau sechestru pe bunuri, fără alte formalităţi. Procedura de executare silită prevede, totuşi, comunicarea unei somaţii de plată, prin care contravenientului i se dă un termen de 15 zile, înainte de a începe efectiv recuperarea debitelor. "Se caută toate veniturile persoanei respective, salarii sau pensii, după caz, şi orice disponibilităţi băneşti aflate în conturi bancare. Aceste informaţii sunt detectabile pe baza codului numeric personal, din bazele de date ale Ministerului de Finanţe. Dacă nu găsim conturi sau salarii, se verifică la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi în evidenţele fiscale locale dacă există bunuri urmăribile. Când nu detectăm nici astfel de bunuri, procesul verbal se returnează la agentul constatator, iar acesta are obligaţia legală de a se adresa Judecătoriei, pentru ca amenda să fie transformată în muncă în folosul comunităţii", ne-a explicat Romeo Răşcanu, şeful Serviciului Urmărire, Încasări, Impozite şi Taxe, din cadrul Primăriei Brăila. Potrivit acestuia, în ianuarie 2011, la nivelul municipiului Brăila existau 29.800 de contribuabili cu debite restante, aici intrând atât cei care nu şi-au plătit amenzile cât şi cei care nu îşi achitaseră impozitele. În urma somaţiilor făcute, până la 6 iunie se reuşise recuperarea a 1.545.134 lei. Pentru cei care nu s-au conformat în urma somaţiilor, s-au făcut popriri pe venituri - 2.000 în total - şi 70 de sechestre pe clădiri.

Inspectori luaţi la bătaie pe teren

Misiunea Serviciului de Urmărire nu este deloc una uşoară la Brăila. Aici lucrează 16 oameni, în condiţiile în care populaţia municipiului se ridică la 200.000 de persoane, dintre care 80.000 sunt plătitoare de taxe şi impozite şi alte câteva mii sunt sancţionate contravenţional în fiecare an. Când debitorii nu ţin cont de somaţiile de plată trimise prin poştă, inspectorii se deplasează personal la domiciliile acestora, pentru a-i convinge să plătească înainte de a se proceda la popriri sau sechestrări. "De cele mai multe ori, contravenienţii au un comportament ostil. Sunt situaţii în care se ajunge la ameninţări şi chiar la violenţe fizice. Am avut un astfel de episod în luna februarie a acestui an. O persoană domiciliată pe Şos. Buzăului strânsese amenzi în valoare de 8.000 de lei (80 milioane de lei vechi n.n.) şi nu dădea niciun semn că intenţionează să le plătească. Ne-am prezentat la domiciliul său pentru a-i explica faptul că o să trecem la poprirea salariului, iar respectivul a sărit la bătaie. A trebuit să solicităm sprijinul unui echipaj al Poliţiei, care i-a aplicat încă o amendă. Ulterior i s-a făcut poprire pe salariu şi i se vor opri bani în fiecare lună până când se va acoperi valoarea integrală a sancţiunilor", ne-a spus Romeo Răşcanu. Acesta nu a oferit şi date despre identitatea individului violent, dându-ne de înţeles că respectivul face parte din lumea interlopă.
Cât priveşte sechestrările de bunuri, şeful Serviciului Urmărire, Încasări, Impozite şi Taxe a precizat că sunt foarte rare cazurile când se ajunge la valorificarea efectivă a acestora. "În general, tocmai după ce se ajunge la sechestru şi se dă anunţ în ziar despre vânzarea anumitor bunuri, lumea găseşte bani ca prin minune pentru a-şi plăti amenzile sau impozitele restante", ne-a spus Romeo Răşcanu. Anul acesta a avut loc, totuşi, o premieră, în sensul că s-a întâmplat pentru prima dată, din 1999 încoace, de când a luat fiinţă Serviciul Urmăriri, să fie scoase la vânzare două imobile pentru care proprietarii nu plătiseră de câţiva ani impozitele. În primul caz, a fost vorba despre o casă veche (şi terenul aferent) a unei persoane care are în prezent domiciliul în Tulcea. Aceasta acumulase restanţe de 2.500 lei la plata impozitului, iar proprietatea din Brăila i-a fost scoasă la licitaţie. Într-un fel, a avut noroc, fiindcă pentru terenul în cauză au licitat mai mulţi vecini, astfel că s-a vândut la o valoare dublă faţă de preţul pieţei. Primăria a păstrat suma aferentă impozitului restant, iar restul de bani i-a revenit proprietarului care s-a declarat mulţumit de "afacerea" făcută. Cel de-al doilea caz nu a mai fost la fel de fericit. Este vorba despre un imobil deţinut de o firmă care, din lipsă de clienţi, nu s-a vândut decât la a treia licitaţie, cu circa 60% din preţul stabilit de evaluator. Astfel, de la preţul de pornire de 400.000 lei, s-a vândut cu 250.000 lei.

22amend2
Aceasta este o mică parte din grămada de procese verbale de amendă emise, în ultimii doi ani, pe numele prostituatei brăilence Mariana S.

Prostituata cu amenzi de 3,4 miliarde de lei vechi

Revenind la amenzi, există sute de cazuri în care inspectorii Primăriei nu reuşesc să identifice venituri sau bunuri urmăribile, fiind obligaţi să returneze procesele verbale la organele emitente, în vederea acţionării în judecată a contravenienţilor şi transformării sancţiunilor în ore de muncă în folosul comunităţii. De la începutul anului în curs, Serviciul de Urmărire brăilean a identificat circa 400 astfel de situaţii. Dintre toate, celebru este cazul Marianei S., o prostituată care a strâns 156 procese verbale de amendă de la o singură secţie de jandarmi din Bucureşti, oraşul unde îşi vinde trupul începând din 2009. Pentru că domiciliul de pe buletinul său figurează la Brăila, sancţiunile au ajuns la organul fiscal local, pentru executare silită. "În urma cercetărilor întreprinse, s-a constatat că adresa de pe buletin nu constituie proprietate a contravenientei. Aceasta fusese luată în spaţiu de altă persoană, motiv pentru care procesele verbale au fost returnate organelor emitente. De la Jandarmerie avea 156, însă veniseră şi altele, de la Poliţia Bucureşti. În total, domnişoara în cauză are de plătit, din 2009 încoace, suma de 3,4 miliarde de lei vechi, din amenzile primite. Pentru că nu avem ce să-i poprim sau sechestrăm, organele emitente din Bucureşti au făcut demersuri în instanţă, pentru ca amenzile să i se transforme în ore de muncă. În prezent, procesul este pe rol", ne-a spus Romeo Răşcanu.
După terminarea acestui proces, va presta oare prostituata Mariana S. muncă în folosul comunităţii? Dacă privim statistic situaţia soluţiilor judecătoreşti date în ultimii ani de instanţele brăilene, am tinde să credem că nu. Referindu-ne strict la Poliţia Locală observăm că, din 88 de cazuri trimise în judecată, cu cerere de transformare a sancţiunilor contravenţionale în ore de muncă, doar două au fost soluţionate pozitiv de judecători. "Domnule, ce se întâmplă, problema e că judecătorii îi cheamă pe contravenienţi în sala de judecată şi îi întreabă: «Vrei să munceşti în locul amenzii?». Respectivul zice că nu, şi «nu» rămâne. Cică nu-i lasă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să-i pună la muncă forţată!", ne-a spus Dumitru Hahui, directorul adjunct al Poliţiei Locale Brăila. Acesta ne-a dat ca exemplu faptul că toate cererile formulate în 2007, 2008 şi 2009 au fost respinse. Abia anul trecut s-a dat soluţie pozitivă, în două cazuri. Un tulcean care fusese prins în timp ce vindea struguri în Brăila, fără a avea autorizaţiile necesare a fost amendat cu 150 lei. Nu a achitat-o, iar după trei ani a ajuns în faţa instanţei, care l-a condamnat la 20 de ore de muncă în folosul comunităţii, cu executare în reşedinţa de domiciliu, adică la Măcin. Al doilea caz este al unei brăilence din comuna Gemenele, amendată tot pentru comerţ ilicit în municipiul Brăila, cu 80 lei. Aceasta a primit o pedeapsă de 8 ore de muncă, în localitatea de domiciliu.

Situaţia a început să se schimbe, de anul trecut

Judecătorul Ciprian Butnaru, purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Brăila, ne-a explicat motivele pentru care, până anul trecut, nu prea s-au dat soluţii de transformare a amenzilor în muncă. Astfel, potrivit unui aliniat al articolului 9 din O.G. nr. 2/2001, legile de fond în baza cărora s-au aplicat sancţiunile contravenţionale ar fi trebuit să prevadă ca sancţiune prestarea unei activităţi în folosul comunităţii alternativ cu amenda, aspect ce nu prea se întâlneşte în legislaţia actuală. De asemenea, ca parte a tratatelor internaţionale, România trebuie să se supună articolului 4, paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : "nimeni nu poate fi constrâns să execute muncă forţată sau obligatorie". În paragraful 3 al aceluiaşi articol sunt enumerate situaţiile în care nu se consideră "muncă forţată sau obligatorie", însă munca în folosul comunităţii pentru neachitarea unei amenzi nu se regăseşte în respectivul paragraf. De anul trecut, însă, aceste considerente nu mai au foarte mare greutate, deoarece există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care "se interpretează în sensul admisibilităţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, indiferent dacă contravenţiile săvârşite sunt prevăzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacă actul care stabileşte şi sancţionează contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii". S-a creat, astfel, un precedent datorită căruia judecătorilor le va fi mult mai uşor să-i trimită la muncă pe contravenienţii rău-platnici. Pentru aceasta trebuie, însă, ca dosarele care ajung pe masa instanţei să fie bine întocmite de organele de urmărire fiscală. "Au fost situaţii când, întrebat dacă are venituri, contravenientul răspundea că da şi făcea dovada că are un salariu. În situaţia asta, nu se întrunea condiţia prevăzută în aliniatul 3 al art. 9 din OG 2/2001, aceea a imposibilităţii executării silite. În alte cazuri, se constata că trecuseră cinci ani de la momentul aplicării amenzii, deci fapta era prescrisă", ne-a explicat judecătorul Cristian Butnaru. Acesta ne-a informat că, în anul 2010, pe rolul Judecătoriei Brăila au fost înregistrate 392 cauze având ca obiect cererile formulate de instituţiile din care fac parte agenţii constatatori, de transformare a amenzilor contravenţionale neachitate de persoanele sancţionate. Au fost soluţionate 122 cauze, iar în 17 cererile au fost admise, restul de 105 fiind respinse ca neîntemeiate. În 2011, au fost înregistrate 107 astfel de cauze şi au fost soluţionate 29, dintre care în 13 s-a dispus transformarea amenzilor în zile de muncă în folosul comunităţii. "În prezent, 348 cauze aferente anilor 2010-2011 sunt în curs de soluţionare", ne-a informat judecătorul Butnaru. Acesta nu-şi aminteşte ca printre cei 17 contravenienţi condamnaţi în 2010 sau cei 13 din prima jumătate a anului în curs să fie vreun brăilean. Se pare că toţi sunt din alte localităţi şi au fost amendaţi pe raza municipiului Brăila pentru diferite contravenţii. Ei trebuie să presteze orele de muncă în localităţile de domiciliu, fapt ce ar putea explica de ce nu s-a gândit Primăria Brăila până în prezent cum să gestioneze situaţia unor astfel de persoane.




Comentarii