Ce viata politica i-au mai harazit sortii lui Horia Vasioiu! Sa vii de ani de zile la partid, sa nu conteze daca faci lucruri bune sau rele, sa pleci de la partid asa cum ai venit, sa simti ca orice ai face, nimic nu se schimba in jurul tau? Sa nu te certe nimeni atunci cind ai calcat pe bec, sa nu te aplaude cei din jur atunci cind ai repurtat o victorie? Sincer, suna a blestem! Habar nu am ce nenorociri a facut Horia Vasioiu in vietile anterioare, dar de gresit e clar ca a gresit grav. Poftim, el a ajuns sef al Partidului Democrat Braila, iar dupa cit de linistit i se scurg zilele de lider local, doar Dumnezeu ar putea sa-l demita din aceasta functie.
Se prea poate ca Horia Vasioiu sa nu fie de aceeasi parere cu mine si chiar sa fie fericit zilele astea. Are si motive, ca sa nu zic motiv. De ani de zile, atunci cind se fac listele parlamentare la Braila, el concureaza cu el insusi pentru primul loc la deputati. Si intotdeauna cistiga. Iar dupa ce cistiga, normal, se bucura ca un copil, pentru ca si-a invins adversarii. E placuta senzatia aia, in momentul in care obtii ceva in urma unei competitii pe viata si pe moarte. Simti ca esti bun, ca esti, cum se spune, cu cinci secunde mai destept decit ceilalti. Bucuria asta trece insa si ea, chit ca te numesti Horia Vasioiu. Iar cind euforia victoriei a trecut, trebuie sa apara alta competitie, in care tu sa concurezi, de preferat de unul singur, si sa incerci sa iesi invingator. Simbata, 3 decembrie, in viata lui Horia Vasioiu s-a ivit din nou un astfel de moment: alegerile pentru presedintia PD. Competitia a fost acerba, s-a jucat dur, s-a dat din coate, s-au facut faulturi de cartonas rosu, dar in cele din urma cel mai bun a invins.
Fara doar si poate, Horia Vasioiu este cel mai potrivit om sa conduca Partidul Democrat. Din moment ce a cistigat alegerile pentru filiala judeteana, inseamna ca electorii au vazut la el calitati pe care ceilalti nu le aveau. Horia Vasioiu are toate motivele sa desfaca sampania si - de ce nu? -, sa se imbete, caci pina si zeii udau glorioasele victorii cu mult vin. In locul lui Horia Vasioiu, si eu m-as imbata. Si m-as imbata de ciuda ca in Partidul Democrat nimeni nu mai are curajul sa iasa la lupta, ca spiritul de competitie a murit inainte de a se naste si ca pe "tinerii de 30 de ani, care vin din urma, care sint dornici sa imbratiseze cariera politica si pe care eu ma bazez" ii vad venind linga mine, doar dupa ce eu am lichidat sticla de sampanie. Apoi, as constata ca nu e bine sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti dea zile multe ca sef la partid, pentru ca El s-ar putea sa se ia cu alta treaba si sa te uite in functie. Si-atunci o sa te simti singur cuc, de parca in fiecare zi s-ar face alegeri.
Se prea poate ca Horia Vasioiu sa nu fie de aceeasi parere cu mine si chiar sa fie fericit zilele astea. Are si motive, ca sa nu zic motiv. De ani de zile, atunci cind se fac listele parlamentare la Braila, el concureaza cu el insusi pentru primul loc la deputati. Si intotdeauna cistiga. Iar dupa ce cistiga, normal, se bucura ca un copil, pentru ca si-a invins adversarii. E placuta senzatia aia, in momentul in care obtii ceva in urma unei competitii pe viata si pe moarte. Simti ca esti bun, ca esti, cum se spune, cu cinci secunde mai destept decit ceilalti. Bucuria asta trece insa si ea, chit ca te numesti Horia Vasioiu. Iar cind euforia victoriei a trecut, trebuie sa apara alta competitie, in care tu sa concurezi, de preferat de unul singur, si sa incerci sa iesi invingator. Simbata, 3 decembrie, in viata lui Horia Vasioiu s-a ivit din nou un astfel de moment: alegerile pentru presedintia PD. Competitia a fost acerba, s-a jucat dur, s-a dat din coate, s-au facut faulturi de cartonas rosu, dar in cele din urma cel mai bun a invins.
Fara doar si poate, Horia Vasioiu este cel mai potrivit om sa conduca Partidul Democrat. Din moment ce a cistigat alegerile pentru filiala judeteana, inseamna ca electorii au vazut la el calitati pe care ceilalti nu le aveau. Horia Vasioiu are toate motivele sa desfaca sampania si - de ce nu? -, sa se imbete, caci pina si zeii udau glorioasele victorii cu mult vin. In locul lui Horia Vasioiu, si eu m-as imbata. Si m-as imbata de ciuda ca in Partidul Democrat nimeni nu mai are curajul sa iasa la lupta, ca spiritul de competitie a murit inainte de a se naste si ca pe "tinerii de 30 de ani, care vin din urma, care sint dornici sa imbratiseze cariera politica si pe care eu ma bazez" ii vad venind linga mine, doar dupa ce eu am lichidat sticla de sampanie. Apoi, as constata ca nu e bine sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti dea zile multe ca sef la partid, pentru ca El s-ar putea sa se ia cu alta treaba si sa te uite in functie. Si-atunci o sa te simti singur cuc, de parca in fiecare zi s-ar face alegeri.
