Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Legile penalilor

Zilele trecute, o țară întreagă era revoltată de faptul că, după ce a omorât un om cu mașina pe o trecere de pietoni, un om de afaceri clujean a primit totuși dreptul să conducă în continuare încă 15 zile. Respectivul afacerist a întors SUV-ul de lux pe care îl conducea într-un loc nepermis si l-a accidentat mortal pe un tânăr care traversa cât se poate de regulamentar. Și chiar dacă accidentul s-a produs din culpa șoferului, acesta nu a fost arestat, nici măcar reținut. Doar i s-a suspendat permisul de conducere, dar i s-a dat o dovadă înlocuitoare de circulație, valabilă 15 zile. Informația a stârnit nu doar revoltă, dar și o mulțime de comentarii la adresa fie a afaceristului căruia, pentru că are mulți bani, i se permite orice, fie la adresa polițiștilor, acuzați că au fost cumpărați ori intimidați de banii afaceristului clujean.

Și totuși, foarte puțini au văzut adevărata problemă: dacă respectivului i s-a dat dreptul să mai conducă cel puțin 15 zile, deși a comis un accident mortal, asta înseamnă că, dincolo de mașina sa de lux, de banii săi, de influența sa ori de vrerea polițiștilor, legea permite asta! Legea lasă această portiță și acest drept autorului unui accident mortal. Iar legea nu a fost făcută nici de șoferii cu bani, nici de polițiști, nici de procurori, nici măcar de judecători. Așa cum tot legea permite unor condamnați pentru prejudicii de milioane sau zeci de milioane de euro să scape după 1-2 ani de închisoare, la fel cum tot legea lasă posibilitatea tărăgănării unor procese până la prescrierea faptelor, așa cum tot legea permite condamnarea unuia care a furat o găină la ani grei de pușcărie și condamnarea cu suspendare a unuia care a luat o șpagă de câteva sute de mii de euro.

Legea e făcută întotdeauna de parlamentarii puterii politice, indiferent care este ea. Legile sunt făcute de politicienii care au majoritatea. Iar politicienii s-au gândit, în primul și în primul rând, la ei. Dar s-au gândit la ei nu ca victime, ci ca posibili făptași. S-au gândit că li se poate întâmpla să calce pe cineva cu mașina pe trecere, așa că mai bine să prevadă că unuia în această situație nu i se poate întâmpla mare lucru. S-au gândit că e mult mai posibil să fure milioane de euro și să facă afaceri necurate decât să fure o găină. S-au gândit că mai degrabă vor fi în postura de a lua o șpagă, decât aceea de a fi forțați să o dea. S-au gândit că mai degrabă au posibilitatea de a lungi un proces, prin fel de fel de tertipuri, până când fapta de care sunt acuzați s-ar prescrie. Prin urmare, au avut grijă ca legile să fie făcute, în primul rând, pentru ei – așa au apărut toate aceste idei de ușurare a vieții condamnaților, a arestaților, de eliberare cu mult înainte de termen a infractorilor, de aplicare a unor pedepse extrem de mici celor care fură sume extrem de mari, de scoatere din rândul infracțiunilor a abuzului în serviciu, a neglijenței în serviciu. Cam tot dintr-un considerent  de acest gen a venit și ideea legii care voia să oblige Poliția Rutieră să semnalizeze radarele mobile – pentru ca deputații să poată merge liniștiți peste viteza legală, fără a mai fi surprinși de radar.

Prin urmare, atunci când te mai revoltă vreo situație de acest gen, gândește-te în primul rând nu la cel care pune în practică legea, ci la cei care au votat-o și care au permis ca situații revoltătoare într-o lume normală să fie la noi regulă. Și mai gândește-te la cine i-a trimis pe cei care votează legi revoltătoare în Parlament. S-ar putea ca lanțul să se închidă fix la tine.

 




Categorie articol: 

Comentarii