Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Legende vii ale aviaţiei româneşti, reunite pe Aerodromul Ianca

* evenimentul a fost organizat de Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA) - filiala Ianca, în colaborare cu Primăria Ianca şi Muzeul orăşenesc

Au făcut legendă în aviaţia românească, au iniţiat în tainele zborului mii de elevi şi au revenit cu nostalgie pe Aerodromul de la Ianca, pentru a sărbători 60 de ani de la primul zbor cu reacţie. Duminică, la evenimentul organizat de Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA) - filiala Ianca în colaborare cu Primăria Ianca şi Muzeul orăşenesc, au fost prezenţi şi câţiva dintre cei care au făcut gloria aripilor româneşti, dar şi foştii lor elevi, care s-au bucurat împreună de momentul regăsirii, ca şi de spectacolul aerian susţinut de temerarii moderni ai văzduhului.

Casa de Cultură a oraşului Ianca a găzduit duminică, 26 iunie, întâlnirea foştilor ofiţeri care au activat pe aerodromul din localitate, a unor piloţi de aviaţie din mai multe generaţii, precum şi expoziţia de numismatică - Insigne şi Însemne de Aviaţie - a locotenent comandorului (r) Ioan Botez, fost paraşutist în Şcoala de Aviaţie de la Bobocu. Printre cei care au depănat amintiri s-au aflat şi lt. maj. (r) Gheorghe Păduraru, unul dintre piloţii care au efectuat primul zbor cu avionul IAK 23 reactiv, la 26 iunie 1951, precum şi g-ral de aviaţie (r) Gheorghe Moraru, vicepreşedintele ARPIA Bacău, fost comandant al aerodromului Ianca din 1958 până în 1970. Adevărate legende vii ale aviaţiei româneşti, foştii ofiţeri au avut parte de momente emoţionante, ale revederii cu câţiva dintre colegi, dar şi cu foştii elevi pe care i-au iniţiat în tainele zborului, după care au asistat la mitingul aviatic desfăşurat pe aerodromul Ianca. Spectacolul aerian a fost susţinut de lotul de acrobaţie aeriană "Şoimii României" din cadrul Aeroclubului Român, la demonstraţii participând chiar preşedintele aeroclubului, pilotul şi instructorul de zbor George Rotaru, precum şi de membri ai lotului naţional de paraşutism.

Amintiri deasupra norilor

Aflat în mulţimea celor peste o mie de spectatori veniţi, în ciuda vremii neprielnice, să vadă demonstraţiile de îndemânare ale piloţilor profesionişti, g-ral (r) Gheorghe Moraru se distinge prin mândria cu care-şi poartă uniforma şi decoraţiile primite de-a lungul timpului. Priveşte spectacolul de pe cerul brăzdat de avioanele Aeroclubului Român, însă amintirile care-l leagă de Ianca îl poartă, ca nişte aripi nevăzute, dincolo de norii întunecaţi. Închide pentru o clipă ochii şi revede gloria de altădată a fostului aerodrom militar, pe care s-a scris cândva istoria. Parcă nu ar vrea să mai vadă starea deplorabilă în care au ajuns locurile în care a lăsat o parte din sufletul său. A participat în nenumărate rânduri la misiuni aviatice în cadrul apărării spaţiului aerian al ţării cât şi în cadrul Tratatului de la Varşovia şi a trecut de multe ori pe lângă moarte, dar a găsit pentru toate situaţiile dificile o cale de a le rezolva. Aşa cum s-a întâmplat într-o noapte neagră, din urmă cu peste 50 de ani, când a pilotat un avion ce se defectase, bazându-se numai pe simţurile sale. Pentru că, acolo în cer, deasupra norilor, era convins că îşi poate depăşi limitele. "Era la decolare, noaptea, în condiţii meteo grele, era înnorat, cu plafonul la 300 metri, în urcare, prin nori. La un moment dat, aparatele la bord n-au mai indicat nimic, dar eu simţeam că motorul trage, avionul mergea. Nu mai aveam controlul avionului, pentru că nu mai avem aparate de bord. Iar fără aparatură de bord, nu mai controlam aparatul decât cu simţurile. Am spart plafonul, am zburat deasupra şi m-am orientat aşa, după timp, cât trebuia să fac, apoi am virat să vin acasă. M-au adus radiolocatoriştii care, prin staţiile de radio locaţie, m-au ajutat de am pus roţile pe pista de la Ianca. M-am întâlnit cu mult drag cu ei acum, ne-au ajutat întotdeauna foarte mult în zbor, când am fost dezorientaţi", povesteşte Gheorghe Moraru.

De la nostalgia trecutului, la regrete pentru situaţia prezentă

Bucovinean de origine, Gheorghe Moraru şi-a început cariera în aviaţia reactivă la Deveselu, în 1952, când a luat brevetul de pilot de război pe avion IAR 80, ca un an mai târziu să primească titlul de pilot clasa I, fiind printre primii din ţară ce au obţinut o asemenea recunoaştere. În 1958 a preluat comanda Aerodromului de la Ianca, iar din 1970 a plecat la comanda Centrului de instrucţie de la Bacău, de unde a şi ieşit la pensie. Are o carieră care se poate măsura în peste 7.500 ore de zbor, făcute pe avioane de şcoală şi de luptă (IAR 80, Messerschmitt, Nardy, Yak 11, Fleet, MIG 15) şi a participat la foarte multe aplicaţii de luptă, în Bulgaria, Ungaria, fosta URSS. "Mi-a fost drag să zbor", mărturiseşte simplu aviatorul.

A revenit pe Aerodromul de la Ianca după 41 de ani, pentru bucuria de a-şi putea reîntâlni câţiva dintre foştii colegi, dar mai ales foştii elevi, pe care-i numeşte părinteşte "copii". "M-am întâlnit cu câţiva colegi, dar m-am revăzut cu foştii mei elevi, pe care i-am instruit aici. Mă încearcă un sentiment de nostalgie. Chiar sunt emoţionat că, înainte de a mă duce din această lume, am bucuria de a mă întâlni cu copiii", spune fostul instructor de zbor.

Privirea i se umbreşte atunci când se desprinde de cer şi poposeşte asupra aerodromului, cunoscut cânva ca "Leagănul aviaţiei reactive" din România, ajuns acum în paragină. "Mă uit cu părere de rău, închid ochii, să nu mai văd în ce hal, în ce stare este aerodromul, parcă mă încearcă şi un regret. Îmi pare rău, dar o să spun oricui, nu mi-e frică de nimeni: ţara nostră a ajuns ca un om bolnav, fără apărare, fără imunitate şi nu întrezăresc nicio speranţă din partea conducerii ţării. Chiar ne lăsăm la mâna altora să ne apere", încheie Gheorghe Moraru.




Categorie articol: 

Comentarii