Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Lacu Sărat, o boală cronică

în ciuda promisiunilor făcute de-a lungul anilor, turiştii nu au parte de condiţii mai bune nici anul acesta

 

Recent, staţiunea balneo-climaterică Lacu Sărat a primit titlul de staţiune de interes naţional. Primăria Chiscani aştepta această decizie de aproape 4 ani şi şi-a exprimat dorinţa de a atrage fonduri europene, la care va avea acum acces mult mai uşor. Totodată, a invitat mari investitori pentru dezvoltarea staţiunii. Omul de afaceri Vasile Dogărescu deja finanţează renovarea fostului hotel “Diana” şi construirea unui centru de tratament ultra-modern. Totuşi, la data de 1 iunie, plajele de la Lacu Sărat rămâneau închise din cauza nivelului scăzut al lacului şi ale normelor oficiale de tratament pe care trebuie să le respecte staţiunile balneoclimatice în contextul pandemiei de coronavirus, încă neanunţate. Între timp a început sezonul estival, plajele s-au deschis şi turiştii - brăileni şi nu numai - au revenit în staţiune. Dacă majoritatea aleg Lacu Sărat pentru efectele benefice ale nămolului, vizitatorii ar vrea să se poată bucura, în aceeaşi măsură, de relaxare, bălăceală şi înot. În weekend, staţiunea se aglomerează, dar într-o zi lucrătoare nu sunt prea mulţi turişti pe malul lacului... Marţi, 21 iulie, pe cea mai mare plajă a staţiunii, cea administrată de Unita Turism, erau câteva zeci de persoane, cu precădere vârstnici, dar şi câţiva tineri. Într-un moment care, teoretic, ar facilita dezvoltarea staţiunii, i-am întrebat pe câţiva dintre cei prezenţi care e părerea lor faţă de starea actuală a lacului şi a plajei.

Eficienţa nămolului din Lacu Sărat nu stă doar în cifre şi studii pe hârtie, ci ne-a fost, din nou, confirmată de către oamenii ce aleg să se îngrijească aici de sănătatea lor, unii veniţi de la Galaţi, Focşani sau chiar Suceava.  “Lacul e mină de aur pentru sănătate. Eu sunt din Galaţi şi vin 10-15 zile pe an, mă simt bine aici. Le recomand câtor mai mulţi oameni să vină, plaja nu e aglomerată”, e de părere Dumitru Pavel. “Eu vin din judeţul Suceava. Am mai fost şi anul trecut şi m-am simţit bine. Tratamentul a avut efect, de aceea am şi venit din nou”, ne-a spus bucovineanul Petru Agrigoroaie, 60 de ani.  

Nu toate opiniile sunt, însă, pozitive. De exemplu, brăileanul Grigore Lungu, în vârstă de 75 de ani, vechi client al staţiunii, este dezamăgit de calitatea nămolului pus la dispoziţia turiştilor, în recipiente de lemn, pe malul lacului. “Nămolul e prost, e plin de nisip, de iarbă şi de pietre. Cu asta să mă dau? Mai plătesc şi 12 lei la intrare. Eu din 1980 am tot venit, dar n-a mai fost niciodată aşa, condiţiile erau mai bune. Eu le-am atras atenţia celor care aduc nămolul şi s-au supărat”, ne-a spus acesta, iar pentru a demonstra că are dreptate a luat o mână de nămol care părea, într-adevăr, nisipos şi plin de fire de iarbă. Întâmplarea a făcut ca prin zonă să se afle şi angajatul Unita Turism care are ca sarcină de serviciu, în fiecare dimineaţă, alimentarea recipientelor cu nămol. Se numeşte Florin Sava şi a ţinut să ne asigure că vizitatorii au parte de nămol de calitate: “Eu car nămol. Nu e nisip în el, îl aduc eu dimineaţa, sarea e cea care zgârie!”.

 

Starea plajei şi a staţiunii în general, o mare dezamăgire

 

Staţiunea nu se poate sprijini doar pe resursele sale naturale. Din păcate, vizitatorii rămân cu impresia că, aici, “omul nu a făcut nimic bun”. Valoarea adusă de nămolul sapropelic, care vindecă de o mulţime de boli, de-abia compensează dezamăgirea faţă de condiţiile de pe malul lacului şi de staţiunea care, în continuare, pare lăsată în paragină.  Pe plaja administrată de cei de la Unita Turism, cea mai mare dintre cele 4 administrate privat, oamenii au remarcat o sumedenie de nereguli. Malul nu este amenajat, ci, mai mult, este ocupat de resturi metalice şi betoane în care oamenii se pot răni, la duşuri curge doar apă rece şi iarba nu e deloc cosmetizată. Un lucru s-a făcut: s-a mărit taxa de intrare, de la 10 lei la 12 lei. De anul trecut s-au schimbat şezlongurile, dar pentru care se plătesc, suplimentar, 10 lei. “Nu văd niciun fel de amenajare, măcar să fi tuns iarba, să vezi că e îngrijit. Nu se poate să plăteşti 12 lei şi să fie buruienile ca pe câmp. Nu ştiu cum e calitatea apei, a nămolului, nu mă pricep”, şi-a exprimat nemulţumirea o doamnă din Focşani, care nu mai venise la Lacu Sărat înainte şi care, pe fondul pandemiei de coronavirus, a renunţat la Techirghiol pentru un sejur aici. “Lumea îşi încălzeşte apa în sticle, ar putea să investească (n. a. Unita Turism), să monteze o instalaţie pentru apă caldă care, apoi, rămâne în fiecare an. Dar nu se investeşte nimic. Cât priveşte curăţenia, am văzut pe alee, vreo două zile la rând, nişte capace de bere, care au stat în aceeaşi poziţie până când i-am atras atenţia unui angajat care se plimba pe aici să le adune...”, ne-a spus, cu dezamăgire Valentin Sitaru, un brăilean care vine frecvent la Lacu Sărat.

Şi brăileanul Ion Băncuţă, care făcea plajă în zona şezlongurilor, s-a exprimat mai incisiv la adresa administraţiei plajei: “Degeaba se construiesc hoteluri noi, centre de tratament, dacă plaja arată aşa şi nu e întreţinută... Dacă (n. a. Unita Turism) nu se ocupă, să lase pe altcineva!”.

Mulţi brăileni, care vor să beneficieze de băile de nămol fără a plăti taxă de acces pe plajă, se adună pe malul dinspre capătul staţiunii. Aceştia se declară mulţumiţi de felul cum se prezintă situaţia lacului în prezent. “Nămolul e foarte bun, e nemaipomenit. Vin de foarte mulţi ani aici, eu am fost şofer şi am probleme cu genunchii, iar după tratament simt că zbor”, ne-a povestit un pensionar care s-a recomandat Nea Prigoană, oaspete fidel al Lacului Sărat.

 

Planuri care tot aşteaptă să fie puse în practică

 

În ceea ce priveşte staţiunea, planuri pentru reabilitare există şi aşteaptă să fie puse în practică efectiv. Anul trecut, Primăria Chiscani a înlocuit vechii stâlpi de iluminat, printr-o finanţare guvernamentală, şi a acoperit gropile din carosabil prin plombe asfaltice. Covor asfaltic încă nu s-a turnat. Alte proiecte care încă stau “la sertar”, anunţate de anul trecut, cuprind un proiect peisagistic, care ar urma să înlocuiască buruienile cu aranjamente florale şi gazon îngrijit, extinderea parcării de la intrarea în staţiune şi delimitarea unor piste de biciclete. Ele depindeau, teoretic, de obţinerea titlului de staţiune de interes naţional. Rămâne de văzut dacă, acum, vor fi cu adevărat implementate sau nu. Deocamdată, atmosfera la Lacu Sărat rămâne dezolantă, greu se mai intuieşte măreţia de altădată a staţiunii, revenirea turiştilor se sprijină, în mare parte, pe nostalgie, şi peste tot atârnă greutatea potenţialului bogăţiei naturale. Regretul este, de aceea, cu atât mai mare. “Păcat de lac!”, e atitudinea ce pare să se învârtă, predominant, în jurul situaţiei actuale.




Categorie articol: 

Comentarii