Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

La mila Domnului şi a unor stâlpi din beton

La ora la care scriu aceste rânduri, încă nu ştiu dacă individul care a intrat cu maşina în mulţimea de la Brăila Mall consumase sau nu droguri. Cert este însă, o alcoolemie de doar 0,37 mg/l în aerul expirat nu explică sub nicio formă inconştienţa cu care a acţionat, dar, mai ales, furia nebună cu care s-a năpustit, mai întâi asupra celor doi bărbaţi de pe Şoseaua de Centură şi apoi în grupul de persoane de la intrarea în magazin. Doar Dumnezeu a vrut ca centrul comercial să nu se transforme duminică în scena unui adevărat carnagiu. Căci asta s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost stâlpii de beton din faţa uşilor de acces: planul lui era să intre direct pe aleea principală şi apoi printre rafturile hipermarketului. Îşi propusese să ucidă, “să curgă sânge”. S-a fălit cu asta cu câteva ore înainte de atac, a urlat asta ca un descreierat în faţa mulţimii îngrozite, imediat după tragedie. Vorbim practic de o violenţă extremă, ce nu poate fi justificată de consumul câtorva pahare de alcool, echivalentul a mai puţin de 1 litru de bere. La o asemenea alcoolemie, nici măcar n-am discuta despre un caz penal... Şi atunci, fie băiatul ăsta e nebun de legat, şi e trist că nimeni până acum nu şi-a dat seama (nici măcar psihologul în faţa căruia a susţinut testul, pentru că abia ce a obţinut permisul auto), fie a băgat în el sau i s-au turnat toată noaptea substanţe, la grămadă cu prietenii, din moment ce nimeni din jur nu a realizat în hal ajunsese. Şi iar e trist, că acest lucru a fost posibil într-un loc public – club, pub, bar. Trist, dar nu surprinzător pentru o ţară aproape scăpată din mână, în care legile sunt căsăpite zilnic, în care infractorii periculoşi sunt pupaţi pe frunte şi plasaţi în arest la domiciliu sau sub control judiciar, în care aleşii neamului mai au puţin şi transformă şpăgile, viteza, alcoolul şi drogurile în virtuţi. Asta se întâmplă când soarta noastră depinde de nişte proşti, corupţi şi analfabeţi, iar strategiile importante pe Justiţie sunt la mâna unor iordachi, tudorei şi nicolici. Şi cât obiectivul de stat va fi apărarea borfaşilor, iar noi toţi ceilalţi vom fi consideraţi doar victime colaterale, ne vom regăsi tot mai des în situaţii în care doar Dumnezeu şi nişte stâlpi de beton vor mai putea să ne apere.

Am mai spus-o şi am s-o repet. Niciun popor din lumea asta nu s-a născut disciplinat, nu are în el gena corectitudinii ori legalităţii. Peste tot acolo unde s-a dorit, ordinea s-a obţinut prin lege, prin pedepse aspre, prin amenzi înfricoşătoare. Iar educaţia în acest sens începe încă din primii ani de şcoală. La noi?! La noi, la Brăila, de exemplu, cei mai mulţi copii visează să emigreze, să plece oriunde în lumea asta, sau măcar în alt oraş al ţării. Vor doar să fie cât mai departe, “să se scape”. E îngrijorător! Dar şi mai îngrijorător este că puţinii dispuşi să rămână recunosc cu o nonşalanţă incredibilă că aspiraţiile lor înalte se rezumă la a câştiga bani mulţi şi repede, chit că asta ar însemna să devină peşti sau prostituate. O casă mare, o maşină de lux cu care să se dea boss pe sub nasul fraierilor e tot ce îşi doresc. Acesta este succesul recunoscut de societatea atât de bolnavă în care ei cresc şi în faţa căreia şcoala e tot mai neputincioasă. Şi cu ce argumente solide să vii în faţa lor, când, se ştie, la Brăila, pe  posturile bine plătite de la stat se intră, în cele mai multe cazuri, doar cu pile, mită ori proptele, iar la privat, în la fel de multe cazuri, te aşteaptă doar o viaţă de sclavie recompensată cu minimul pe economie, şi ăla scos pe nas. De aceea oraşul nostru e recunoscut printre cei mai importanţi furnizori de peşti şi prostituate, de aceea reţelele de traficanţi, inclusiv de droguri, se înmulţesc şi se extind din ce în ce mai jos, până la elevii de gimnaziu. Lipsă de perspectivă, lipsă de interes şi o legislaţie tot mai permisivă în faţa căreia şi profesorii, şi poliţiştii, şi magistraţii sunt tot mai neputincioşi. Despre ce teamă de pedeapsă, despre ce corectitudine, atitudine sau ordine să vorbim în ţara asta, când dreptatea se face pe nişte legi elaborate de nişte „pisi” care abia au trecut bacalaureatul, de nişte cocalari întreţinuţi de clanul demoazelelor, sau somităţi în drept precum Mihai Ruse sau Nicu Niţă (îi dau pe ei exemplu pentru că îi cunoaştem, dar câţi ca ei nu sunt în Parlament!). Cu legile astea trebuie Poliţia şi Justiţia să ne apere şi să-i condamne pe răufăcători! Şi da, exact din cauza legilor astea golanii şi infractorii devin tot mai tupeişti, tot mai curajoşi, tot mai periculoşi. De asta pot să bea şi să se drogheze până le stă limba plută, fără ca nimeni să-i vadă, şi apoi să urce nestingheriţi la volan şi să producă tragedii. Iar dacă la legile astea adăugăm şi lipsa de personal, de mijloace şi dotări, de frustrări acumulate în exercitiul funcţiunii într-un sistem atât de strâmb, întelegem exact şi de ce poliţia brăileană nu a reuşit să se mobileze astfel încât goana nebună a atacatorului să fie oprită între Cazasu şi Mall, dar şi de ce, peste multă vreme, pedeapsa pe care acesta o va primi va fi mult sub aşteptări.




Categorie articol: 

Comentarii