Doi psihologi evoluţionişti au analizat datele referitoare la 15.000 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 28 de ani pentru a vedea dacă oamenii erau mai fericiţi atunci când trăiau în zone slab populate. Satoshi Kanazawa de la London School of Economics şi Norman Li de la Singapore Management University au aflat două lucruri: în primul rând, cu cât populaţia este mai densă, cu atât este mai puţin fericită şi, în al doilea rând, cu cât există mai multe interacţiuni cu persoane iubite sau apreciate, cu atât oamenii se simt mai fericiţi. Lucru absolut logic, arată site-ul Terrafemina.
Însă aceste concluzii nu sunt valabile şi la oamenii foarte inteligenţi, ci dimpotrivă. „Efectul densităţii populaţiei asupra satisfacţiei personale a fost de două ori mai mare la persoanele cu un IQ scăzut decât la cele cu IQ ridicat... Oamenii mai inteligenţi au fost mai puţin satisfăcuţi cu viaţa lor când şi-au văzut prietenii mai des", scriu cercetătorii. Pe scurt, oamenii foarte inteligenţi se simt mai bine când îşi văd mai rar prietenii şi apropiaţii.
Washington Post consideră că acest lucru se explică prin nevoia de concentrare „asupra obiectivelor profesionale sau artistice". Psihologii se sprijină pe teoria numită „fericire în savană", care compară viaţa modernă cu cea a strămoşilor noştri. „Satisfacţia personală a oamenilor nu este afectată doar de actualele efecte ale unei situaţii date, ci şi de consecinţele ancestrale ale unei situaţii", afirmă Kanazawa şi Li.
În perioada când oamenii erau culegători şi vânători, a avea prieteni era o necesitate, o problemă de supravieţuire, în timp de astăzi, cei care au un IQ ridicat preferă să se debaraseze de aceste interacţiuni „inutile" pentru a se dedica unor obiective mai ambiţioase.
