Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Joia din Săptămâna Patimilor. Denia celor 12 Evanghelii şi scoaterea Sfintei Cruci

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V a, atunci când preotul spune: “Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape”. Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, cînd este readusă în Sfântul Altar.

Joia Patimilor este şi ziua în care are loc sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, materia sfinţită care se foloseşte la Taina Mirungerii, sfinţirea bisericilor, sfinţirea altarelor, a antimiselor şi pentru reprimirea în Ortodoxie a celor căzuţi de la dreapta credinţă.

În Joia din Săptămâna Sfintelor Patimi prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul Patimilor prin vânzarea Domnului.

În amintirea spălării picioarelor Apostolilor de către Hristos, există obiceiul ca în Joia din Săptămâna Patimilor, în unele mănăstiri, stareţul să spele picioarele a doisprezece din vieţuitorii mănăstirii pe care o conduce.

Spălarea picioarelor ucenicilor este o invitaţie la smerenie, slujire, dăruire pentru ceilalţi până la jertfă.

În cadrul Cinei de Taină a fost instituită Sfânta Euharistie. Cina cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea că pentru poporul evreu Paştile semnifica trecerea din robia egipteană la libertate. În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaică sacrifică un miel şi-l mănâncă cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viaţa petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Paştile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica păcatele lumii (Ieşirea 12, 46) şi Se oferă ca hrană pentru viaţa vesnică.

La această Cină, Mântuitorul Se dăruieşte pe Sine sub chipul pâinii şi al vinului. S-a dăruit şi continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.

 




Categorie articol: 

Comentarii