Astăzi, criza vaccinului antirabic a luat sfârşit. Rodica Sin, noul manager al unităţii, a dat asigurări că problema este rezolvată în totalitate, primele doze fiind deja ajunse la Brăila. Zilele acestea şi Primăria a demarat programul de sterilizare a câinilor maidanezi, prin încheierea unor contracte cu diferite cabinete veterinare particulare, care vor efectua gratuit întreaga intervenţie chirurgicală. Mai precis, pe banii Primăriei, adică ai noştri, ai contribuabililor. Nu mă deranjează, chiar şi într-o perioadă cu mari probleme financiare, efortul merită. Logic, ar trebui să răsuflăm uşuraţi, în sfârşit, o tară gravă a comunităţii dă semne de intrare în normalitate. În realitate însă, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Iubitorii de animale au răspuns extrem de evaziv iniţiativei primarului.
Ştiu că prin cele ce voi scrie mai departe voi atrage critici dure. Ştiu că voi răscoli orgolii. Ştiu, dar scriu. Şi asta pentru că m-am săturat de mascarada asta care se numeşte luptă pentru drepturile animalelor. M-am săturat să fim trataţi drept fraieri de o mână de oameni care, nu ştiu, din plictiseală, din fanfaronadă sau din prostie nu înţeleg gravitatea situaţiei şi se opun cu atâta putere strângerii câinilor maidanezi de pe domeniul public. Şi, dacă până acum ceva vreme le acordam circumstanţe atenuante, punând cea mai mare parte din vină pe seama autorităţilor, acum nu mai am nicio reţinere în a-i acuza direct şi a le spune răspicat că sunt doar nişte făţarnici. Şi mă bazez când afirm asta pe rezultatul mitingului din faţa Prefecturii, la care abia dacă s-au adunat vreo 10 persoane - eu speram că se vor strânge măcar câteva sute, care să ceară vehement autorităţilor măsuri în care ei să fie cooptaţi ca principali responsabili -, dar şi pe rezultatul iniţiativei Primăriei privind sterilizarea în masă a câinilor comunitari - în tot week-end-ul doar o singură persoană s-a prezentat cu un singur maidanez.
Bun, cei care susţin că nu-i mai vor pe stradă, sunt nişte CÂINI, fără suflet. Dar, nu vă supăraţi, măcar sunt sinceri. Sunt conştienţi că pentru a rezolva problema e nevoie să-şi asume nişte responsabilităţi, la care nu pot sau nu vor să se angajeze. Eu personal am mai scris că nu aş putea să ajut câinii în accepţiunea militanţilor, dar că aş fi dispusă să cotizez lunar pentru adunarea lor de pe străzi şi îngrijirea în adăposturi. Dar ei, iubitorii, cum sunt, dacă au dat bir cu fugiţii la prima încercare a Primăriei de a-i pune să-şi demonstreze ataşamentul?
M-aş bucura să constat că zilele următoare cabinetele veterinare se vor confrunta cu o avalanşă de cereri. Uite aşa, să îmi facă în ciudă şi să îmi demonstreze că nu am dreptate. M-aş bucura să-i văd în faţa blocului liniştiţi, crotaliaţi, spălaţi, hrăniţi. Dar, m-aş bucura şi mai mult ca ei, cei care cu mândrie şi lacrimi în ochi îşi spun "iubitori de animale" să conştientizeze că regnul animal nu se opreşte la câini. Lor le amintesc acum că există pe lângă casa omului şi cai, măgari, catâri - supuşi în unele cazuri la nişte cazne inimaginabile sau bătuţi cu cruzime -, există vaci înhămate ziua la car, iar seara trebuie să dea nu ştiu câţi litri de lapte, câini în lanţuri sau pisici înfometate ca să fie determinate astfel să prindă şoareci. Şi mai sunt pe marginea cartierelor, prin locurile virane, zeci de vaci, oi sau cai lăsaţi să pască printre gunoaie, într-o mizerie de nedescris, printre ciulini şi bălării. Şi, poate mai întreabă în stânga şi dreapta să vadă în ce condiţii sunt crescute, în baterii, găinile în marile ferme sau porcii. Eu am văzut şi de atunci mă gândesc de două ori înainte de a consuma carne. Ei? Oare câţi dintre ei or fi vegetarieni?!
Iubire stearpă
În urmă cu două zile, în zona Grădinii Zoologice, un bărbat a fost atacat de o haită de vreo 20 câini. L-au trântit la pământ şi l-au hărtănit pur şi simplu. Ieri, în dreptul Şcolii nr 3 din Barieră, o altă haită a atacat o tânără. Câinii, extrem de agresivi, i-au lăsat urme adânci pe corp, au muşcat-o inclusiv de sân. Ambele cazuri sunt considerate de specialişti extrem de grave, pacienţii având nevoie de îngrijiri medicale îndelungate şi de "ser antirabic", un tratament specific mai puternic decât vaccinul, dar şi mult mai scump. Tot în Barieră, în dreptul catedralei, vecina mea a fost atacată săptămâna trecută. Noroc cu coşul de colivă, cu care s-a apărat. Deşi pe una din gambe încă se văd urmele colţilor, nu a avut bani de vaccin. La câteva zile de la incident, când ne-am întâlnit şi mi-a povestit, încă tremura. Şi soţul unei cunoştinţe a avut parte de acelaşi tratament, aproximativ în acelaşi loc, la începutul acestei luni. Venea dintr-o lungă călătorie, abia coborâse din maxi-taxi. I-a lovit cu bagajele, un bărbat puternic, abia le-a făcut faţă. Sunt doar câteva cazuri, dintr-un lung şir. În ultima perioadă au fost peste 160, cam 7-8 pe zi apreciază medicii de la Boli Infecţioase. Asta în condiţiile în care timp de o lună în farmacia Spitalului Judeţean nu a fost nicio doză de vaccin.
