Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Istrati - Kazantzakis, o prietenie peste timp şi concepţii ideologice

În mansarda clădirii s-a desfăşurat o nouă întâlnire din ciclul "Conferinţele Analelor Brăilei", seria literatură, dedicată prieteniei dintre scriitorii Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis. Povestea acestei amiciţii a fost prezentată de Gheorghios Stasinakis, preşedintele Societăţii Internaţionale "Prietenii lui Nikos Kazantzakis".
Alocuţiunea a fost structurată în patru capitole, întâlnirea, militantismul, despărţirea şi regăsirea. Gheorghios Stasinakis a arătat că simpatiile de stânga ale celor doi i-au adus împreună în 1927, la Moscova, şi acolo a început prietenia dintre cei doi. A descris apoi călătoria scriitorilor în URSS şi motivul pentru care cei doi s-au despărţit, faptul că Istrati a fost sincer până la capăt şi a demascat ce se ascundea în spatele atât de bine ambalatului comunism. Prietenia dintre cei doi este reluată în 1932, însă ei nu mai apucă să se revadă, deşi îşi doreau foarte mult acest lucru, pentru că Istrati moare în 1935. Gheorghios Stasinakis are origini cretane, a urmat liceul la Pireu şi a absolvit studii universitare juridice şi politice la Bordeaux. Ulterior s-a stabilita la Geneva, unde a fost prodecan al Facultăţii de Drept al Universităţii din Geneva. A fost şi adjunct al reprezentantului Pieţei Comune a Uniunii Europene în Elveţia, iar din 1972 până în 2003 a fost înalt funcţionar juridic la Organizaţia Europeană de Cercetări Atomice non-nucleare. Activitatea sa culturală a fost foarte bogată. În 1988 a cunoscut-o pe Eleni Kazantzakis, soţia scriitorului grec, şi au format împreună Societatea Internaţională "Prietenii lui Nikos Kazantzakis", care are 4.500 de membri în 108 ţări de pe cinci continente. Este redactor şef al anuarului societăţii, "Un regard cretois", şi donator al muzeului Nikos Kazantzakis. A ţinut conferinţe în 81 de ţări de pe cinci continente.
Directorul adjunct al Muzeului Brăilei, prof. univ. dr. Zamfir Bălan, a vorbit despre misterul originilor lui Panait Istrati, despre incertitudinile şi ciudăţeniile descoperite în cercetarea vieţii lui Gheorghios Valsamis, tatăl lui Istrati. Au fost prezentate documente ce atestă legăturile lui Istrati cu Faraklata, satul de baştină al tatălui său, şi consemnări autobiografice în legătură cu aceste subiect. Directorul editurii "Omonia" din Bucureşti, Elena Lazăr, a prezentat apoi câteva volume dedicate lui Kazantzakis, "Kazantzakis, despre Dumnezeu", sau scrise de el: "Zorba grecul", "Hristos răstignit din nou" şi "Ultima ispită a lui Hristos". La întâlnire s-a mai discutat despre apartenenţa sau nu la masonerie a celor doi scriitori şi despre diferenţa de percepţie a lor în ţările de origine. Directorul Muzeului Brăilei, prof. univ. dr. Ionel Cândea, a precizat că i se pare de neacceptat ca în "Istoria critică a literaturii române" a lui Nicolae Manolescu, Istrati să fie considerat "scriitor de dicţionar". Singura explicaţie din punctul să de vedere fiind aceea că Istrati a fost cu adevărat un dizident şi compararea altor aşa-zişi disidenţi cu marele Istrati i-ar pune în dificultate. La conferinţă au fost prezenţi reprezentanţi ai Comunităţii Elene din Brăila, profesori, scriitori şi iubitori de literatură.




Categorie articol: 

Comentarii