Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Istoria se repetă prea des

Nici preşedintele, adică cel care a recâştigat înalta demnitate, nu mai e ce-a fost. Au trecut vremurile când câştiga referendumuri cu 75 la sută din voturi. Acum, abia a avut în avans 75.000 de voturi. Doar că acest al doilea mandat nu mai începe cu perspective promiţătoare, cum a fost intrarea în Uniunea Europeană în primul. Dimpotrivă, perspectivele sunt dintre cele mai sumbre. Unul dintre meritele adversarilor politici este insistenţa cu care aceştia au contestat implicarea şefului statului în actul de guvernare şi nu numai. Dar partid prezidenţial au şi francezii, de exemplu, la fel ca şi americanii şi ruşii, aşa că imaginea unui premier care nu crâcneşte în faţa ordinelor de la Cotroceni n-a bătut prea tare la ochi.

Însă acum istoria se repetă şi întrece inclusiv previziunile celor mai versaţi actori ai scenei politice. 2009 a fost unul dintre cei mai dificili ani din '89 încoace. Or, menţinerea aceluiaşi premier - "laureat" inclusiv al unei moţiuni de cenzură - nu e de natură să redea românilor încrederea la care aceştia au sperat atunci când au mers la prezidenţiale. Despre 2010 se spune că va fi şi mai greu decât anul care tocmai se încheie, din cauza numeroaselor măsuri nepopulare neluate la timp şi care acum vor fi impuse toate odată. La fel cum neaplicarea unei terapii de şoc la începutul anilor '90 a poziţionat România la coada Europei. Acum, cu tot sprijinul Uniunii Europene, nu găsim drumul spre ieşirea din recesiune. Istoria s-a repetat din nou: orgoliul politic a dus la pierderea banilor FMI şi vom plăti mai mult pentru banii luaţi în compensare de la bănci. La fel ca în primăvara lui 2007, când românii au plătit organizarea unui referendum inutil.

La finele anului trecut, partidul aflat până atunci la guvernare a refuzat participarea într-un nou cabinet, cerând insistent funcţia de premier, cu toate că ieşise pe locul 3 în alegerile parlamentare. Acum, refuzul de a intra la guvernare s-a bazat pe aceeaşi cerinţă - reclamarea şefiei Executivului, chiar dacă toată lumea ştia că PDL şi preşedintele ţin cu dinţii de asta. Strategia a fost adoptată şi de PSD, care a refuzat să se implice chiar şi cu un singur ministru - e drept, într-un domeniu foarte delicat, cel al Muncii şi Protecţiei Sociale.

În definitiv, opoziţia e cea mai bună consolare în vremuri tulburi. Totul e ca acţiunea de punere a beţelor în roatele Guvernului să fie benefică pentru România. Altfel, ne va aduce înapoi de unde am plecat.




Categorie articol: 

Comentarii