Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Istoria Brăilei, zdrobită pe caldarâm

Brăila, martie 2017. O întâmplare banală: câteva cărămizi s-au desprins din faţada clădirii monumentale a unei foste mori, Lykiardopoulos, de pe Vadul Rizeriei, şi au căzut la câţiva centimetri de un autoturism. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

Un incident banal, o ştire fără importanţă pentru Brăila ultimilor ani. O bucată de tencuială, cărămizi dintr-un balcon, o porţiune de acoperiş, de faţadă, un perete... din fostul hotel, din fosta policlinică, din fosta clădire a ... se tot desprind, cad, se prăbuşesc... Din fericire, la doar câţiva paşi de un trecător, de un autoturism, de un bătrân, de un copil... Nimic ieşit din comun, cât încă  Dumnezeu ne apără. Doar El. Şi atât. Autorităţile nu dau doi bani. Nici la propriu, nici la figurat.

În ultimii douăzeci şi ceva de ani, istoria Brăilei a devenit pericol public şi se zdrobeşte, văzând cu ochii, de caldarâm. De caldarâmul indiferenţei noastre, al nepăsării autorităţilor, al lipsei de viziune a celor plătiţi special pentru a conserva şi revitaliza patrimoniul cultural şi arhitectural al oraşului.

650 de ani de istorie se desprind şi cad pe trotuare, cu fiecare zi care trece, şi nimeni nu face nimic. 650 de ani de istorie, o mină de aur de care ne batem joc, ba mai mult, am ajuns să o considerăm o corvoadă, un stres, o mâncătoare inutilă de nervi şi bani. 650 de ani - o istorie prea mare, pentru nişte oameni atât de mici. Plafonaţi, nepăsători, lipsiţi de curaj, de viziune, de iniţiativă, superficiali şi şovăitori în aplicarea legilor.  Oameni incapabili să vadă mai departe de lungul nasului şi de ziua de azi, dar şi de propriul interes ori interese.

Când în toată lumea de investesc sume uriaşe pentru salvarea istoriei, pentru conservarea patrimoniului, când în zeci de oraşe transformarea clădirilor vechi în spaţii neconvenţionale a devenit o adevărată afacere, profitabilă pentru autorităţile locale, pentru investitori, pentru comunitate, la Brăila nu se vede utilitatea. Nu se întrezăreşte potenţialul. Şi nu e vorba doar de fosta moară Lykiardopoulos. E vorba de zeci de alte clădiri abandonate şi lăsate în paragină, în Centrul Vechi şi nu numai. Pur şi simplu nimeni nu-şi dă interesul să se gândească măcar ce s-ar putea face cu ele.

Nu vedeţi utilitatea? Priviţi încă o dată filmul de prezentare pentru Brăila Capitală Culturală Europeană 2021 şi amintiţi-vă ce au reuşit să facă voluntarii asociaţiei din cele două locuri insalubre: un teren viran şi un depozit părăsit,  transformate în doar câteva zile în două excelente săli de concerte. Reamintiţi-vă ce au făcut voluntarii proiectului „Laborator Brăila”, în cadrul evenimentului urban Brăila ACT&REACT, din fosta Fabrică de Bere Muller, clădire de patrimoniu lăsată vraişte de ani de zile. Şi or mai fi exemple, şi or mai fi idei.

Căci, cam despre asta e vorba. Cam aşa se fac bani în alte oraşe, în alte ţări, multe dintre ele neavând nici pe departe zestrea culturală şi arhitecturală a Brăilei. Sau, mai bine zis, ŞI AŞA se fac bani. Dar unde nu-i viziune, cultura înseamnă de multe ori evenimente prăfuite, iar turismul se reduce la infochioşcuri şi magazine de suveniruri. Iar unde-i interes, prea mult interes, probabil istoria trebuie culcată la pământ, rasă cu buldozerul şi înlocuită cu vile de prost gust în care plusvaloarea e dată de rigips, termopanele low-e şi tabla roşie cutată.




Categorie articol: 

Comentarii