De curând (marţi, parcă), Simona Drăghincescu a dat dovadă de un "curaj nebun" filmând pe blat, ca o fricoasă, din maşina personală cum nişte muncitori strâng apa cu lopata din gropi pentru ca apoi să asfalteze. Dacă era aşa pornită pe prostiile făcute de acei muncitori, nu înţeleg de ce Drăghincescu nu s-a dat jos din maşină ca să le bată obrazul în calitate de reprezentant "independent" al brăilenilor în Consiliul Local Muncipal. Şi putea foarte bine să îi şi filmeze liniştită, faţă-n faţă, că doar se afla pe domeniul public, nu să se apuce să înregistreze din goana maşinii, cu telefonul ţinut sub cot.
În viaţa reală, însă, aceeaşi Simona Drăghincescu nu mai este deloc înverşunată faţă de primarul Simionescu. De parcă, Simionescu nu ar comite aceleaşi sute de greşeli administrative. De exemplu, marţi, când a fost ziua de naştere a primarului Simionescu (59 de ani), madam Drăghincescu s-a înghesuit să fie prima care îi urează "La mulţi ani" primarului şi, mai mult decât atât, să îi ofere un buchet de flori. Trec peste faptul că mi se pare deplasat ca o femeie ca Drăghincescu, care are 52 de ani (doar cu 7 ani mai mică decât Simionescu) să îi ofere flori unui bărbat. Asta e, dacă atât a dus-o mintea, atât a făcut. Dar să se ducă ea, eroica şi eterna luptătoare Simona Drăghincescu, care l-a criticat pe Simionescu şi pentru pricini imaginare, să se pisicească pe lângă sărbătoritul zilei! Unii dintre voi (ăia care îi cântaţi în strună Simonei Drăghincescu pe Facebook) o să îmi spuneţi că-care e problema că s-a dus să îl felicite pe primarul Simionescu? Că uite, Drăghincescu este o adevărată doamnă, capabilă să treacă peste divergenţele din plan politic pe care le o are cu Simionescu şi să îl felicite din toată inima pentru că este ziua lui de naştere. Da, fraţilor, este de apreciat că Simona Drăghincescu s-a gândit la Simionescu. Problema este însă felul în care a înţeles să se manifeste: ea a insistat de faţă cu ceilalţi colegi consilieri să fie lăsată să facă atunci urările, după care a şi zbughit-o ca din puşcă pentru a ajunge prima lângă Simionescu. Nu ştiu, mă gândesc că putea să fie şi Drăghincescu mai moderată în gesturi şi-n simţiri, să nu dea din coate ca ultima ipocrită ca să vadă Simionescu cât de afectuoasă poate fi ea în anumite momente.
