Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor drept Floriile.
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor marchează ultima săptămână din viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos. Din această zi începe Săptămâna Patimilor când, în toate bisericile, se oficiază, seară de seară, Deniile. Deniile sunt slujbe prin care suntem chemaţi să-L însoţim pe Domnul Hristos pe Drumul Crucii, smeriţi, până la moartea şi Învierea Sa triumfătoare.
În Duminica Floriilor, Mântuitorul a intrat în Ierusalim, Oraşul Sfânt, călare pe mânzul asinei şi înconjurat de cei 12 Apostoli. Sfântul Evanghelist Matei spune: “Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele” (Matei 21, 7) în vreme ce Sfântul Evanghelist Luca vorbeşte despre faptul că Hristos S-a aşezat pe mânz, nu pe asină (Luca 19,35). Între Evanghelişti nu au existat contradicţii: Hristos a intrat în Ierusalim şezând pe mânzul asinei.
Mulţimea din Ierusalim l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic şi cântări de laudă şi bucurie, aşezându-şi hainele în calea sa: “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” (Ioan 12,13). Erau strigăte de biruinţă şi de slavă, pentru că mulţi evrei credeau că Mesia avea să-i elibereze de sub ocupaţia romană. Vedeau în El un conducător dar arhiereii, cărturarii şi fariseii credeau că Iisus era o ameninţare pentru poziţia şi autoritatea lor. De aceea, încep de îndată să pună la cale fărădelegea. Nu e de mirare că, peste câteva zile, ovaţiilor mulţimii din Duminica Floriilor, “Osana”, le vor lua locul cumplitele strigăte: “Ia-l! Ia-l! Răstigneşte-L!”.
De Florii, sunt aduse în biserici ramuri de salcie pentru a fi binecuvântate de preot. Acestea simbolizează biruinţa Lui Iisus Hristos asupra morţii. Ele sunt mai apoi aşezate la icoane şi în casele credincioşilor.
